duminică, 24 iulie 2011

Hamdullah Suphi Tanriover


Pe Soseaua Stefan cel Mare, aproape de intersectia cu Calea Dorobanti, in cochetul parculet din fata blocului Perla, am descoperit bustul lui Hamdullah Suphi Tanriover (1885 - 1966), diplomat si scriitor turc, fost ambasador al Turciei in Romania intre anii 1931 si 1944, perioada premergatoare celui de al doilea razboi mondial.
Bustul a fost dezvelit la data de 25 octombrie 2007, cu ocazia vizitei primul ministru turc de la acea vreme, Recep Tayyip Erdogan

vineri, 22 iulie 2011

Mihail Kogalniceanu


Statuia lui Mihail Kogălniceanu amplasată pe un soclu în Pta cu acelasi nume, îl înfățișează pe acesta în picioare, cu mâna dreaptă sprijinită în șold și cu piciorul stâng ușor împins spre înainte.
Mihail Kogălniceanu (6 septembrie 1817 – 20 iunie 1891) a fost un om politic, gazetar și scriitor român ce se situează în fruntea celor mai talentați reprezentanți ai generației pașoptiste. Era urmaș al răzeșilor de pe Kogălnic. Asta nu l-a împiedicat în niciun fel să facă studii strălucite în Franța și Germania. În 1839, redactează "Foaea sătească a prințipatului Moldovei", publicație nevinovată cu efecte modeste, dar sigure. În mai 1840 a anunțat apariția a 6 tomuri din Letopisețele Valahiei și Moldaviei și, în același an a pregătit apariția unei publicații de documentație istorică, intitulată „Arhiva românească”. Publicația a apărut în 1841. La nouă ani de la Revoluția din 1848, Kogălniceanu participă ca deputat de Dorohoi la adunarea ad-hoc de la Iași unde este chemat să se pronunțe în privința Unirii. Sfetnic al domnitorului Al.I.Cuza, ministru, apoi prim-ministru al României, în perioada 1863 – 1865, Kogălniceanu a avut un rol hotărâtor în adoptarea unor reforme cruciale. Ca ministru de externe al țării în 1867 și în perioada 1877–1878, Mihai Kogălniceanu și-a legat numele de actul proclamării independenței de stat a României. Mihail Kogălniceanu a fost căsătorit cu Ecaterina Jora (1827-1907), văduva colonelului Iorgu Scorțescu.
Statuia îl reprezintă pe Mihail Kogălniceanu în picioare, în poziție de orator, are 3 metri înălțime, ce a fost executată în bronz în anul 1936 de către sculptorul Oscar Han este asezata pe un soclu în formă de trunchi de piramidă cu o inaltime de 6 metri.

luni, 18 iulie 2011

Mircea Eliade


Pe Strada Mantuleasa, in fata bisericii cu acelasi nume, am gasit bustul lui Mircea Eliade, (13 martie 1907, București - 22 aprilie 1986, Chicago). Filozof și istoric al religiilor, Eliade a fost profesor la Universitatea din Chicago din 1957, titular al catedrei de istoria religiilor Sewell L. Avery din 1962, naturalizat cetățean american în 1966, onorat cu titlul de Distinguished Service Professor. Autor a 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică extrem de variată, foarte bine documentate. Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime și manuscrisele inedite.
Bustul din bronz realizat de catre sculptorul Vasile Gorduz, a fost dezvelit in martie 2009.

luni, 11 iulie 2011

Nicolae Balcescu


In rondul de la Izvorul Rece, am intalnit statuia lui Nicolae Balcescu, (29 iunie 1819, București — 29 noiembrie 1852, Palermo) istoric, scriitor și revoluționar român.
Născut în București, într-o familie de mici boieri, era fiul pitarului Barbu sin Petre și al „serdăresei” Zinca Petreasca-Bălcescu, ia numele de familie al mamei sale, originară din Bălcești, Vâlcea, în locul celui al tatălui, Petrescu.
Studiază la Colegiul Sfântul Sava din Bucuresti, începând cu 1832, fiind pasionat de istorie, avându-l coleg pe Ion Ghica, iar ca profesor pe Ion Heliade Rădulescu. La 19 ani intră în armată, iar în 1840 participă, alături de Eftimie Murgu, Marin Serghiescu, la conspirația Filipescu, care este descoperită, și este închis la Mănăstirea Mărgineni, unde a rămas doi ani, până la 21 februarie 1843.
După ce este eliberat înființează împreună cu Ion Ghica și Christian Tell o altă organizație secretă numită Frăția, călătorește prin toate teritoriile locuite de români: Țara Românească, Moldova, Transilvania, Bucovina, precum și prin Franța și Italia și studiază istoria, fiind editor, alături de August Treboniu Laurian, al unei reviste de istorie numită Magazin istoric pentru Dacia, apărută începând cu 1844. În Franța se va implica în revoluția din februarie 1848, dar inspirat de această revoluție se întoarce la București pentru a participa la revoluția din 11 iunie, fiind timp de două zile ministru de externe și secretar de stat al guvernului provizoriu instaurat de revoluționari.
Arestat la 13 septembrie 1848 de autoritățile Imperiului Otoman care au înăbușit revoluția, reușește să evadeze, plecând în Transilvania, de unde a fost expulzat apoi de autoritățile habsburgice. În primele luni ale anului 1849, la Debrețin, se întâlnește cu Lajos Kossuth, conducătorul revoluției maghiare, încercând un aranjament pacificator între revoluționarii români transilvani și cei maghiari. La 2 iulie 1849 se găsește la Pesta, unde este semnat proiectul de pacificare, un acord româno-maghiar cu revoluționarii unguri. Avram Iancu și revoluționarii săi se declară de acord să rămână neutri față de acțiunile militare ale maghiarilor, aceștia însă nu își respectă promisiunile și se ajunge din nou la conflict. În același timp însă trupele imperiale contrarevoluționare habsburgice și ruse intră în Transilvania și revoluția maghiară condusă de Kossuth este înfrântă.
Ca istoric, marea sa operă a fost „Românii supt Mihai-Voievod Viteazul”, pe care a scris-o în exil, începând cu 1849, rămasă în manuscris și publicată de Alexandru Odobescu, în 1861 - 1863.
Monumentul realizat din bronz de catre sculptorul Mircea Corneliu Spătaru a fost dezvelit in decembrie 2007.

vineri, 1 iulie 2011

Lupoaica


Statuia Lupoaicei sau Lupa Capitolina este o statuie din București, amplasată până recent în Piața Romană.
În anul 1906, cu ocazia celebrării a 40 de ani de la încoronarea Regelui Carol I ca domnitor al României și 1800 de ani de la cucerirea romană a Daciei, municipalitatea Romei a dăruit bucureștenilor o copie a celebrului monument roman „Lupa Capitolina”, care o reprezenta pe legendara lupoaică care i-ar fi alăptat pe Romulus și Remus, întemeietorii Romei. Copia din bronz a fost realizată de un sculptor grec anonim.
Inițial, statuia a fost așezată pe un piedestal din piatră, ce purta acronimul SPQR (Senatus Populus Que Romanus, Senatul și Poporul Roman), ea fiind amplasată mai întâi în incinta Arenelor Romane din Parcul Carol I la 7 septembrie 1906, apoi în anul 1908 în Piața Sfântul Gheorghe care pe vremea aceea se numea Piața Romei. În anul 1931 a fost mutată pe Dealul Mitropoliei, în anul 1965 în mijlocul părculețului din Piața Dorobanți, iar în anul 1997 în Piața Romană, unde se găsea până în 2009. Între timp, a fost de mai multe ori furată, parțial Romulus sau Remus, sau în totalitate și regăsită. Dispărea periodic și "pentru întreținere".
În 2010, a fost mutată din nou, în urma unei discuții între primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu și ambasadorul Italiei, care au luat hotărârea să amplaseze statuia pe Bd. I.C. Brătianu, în fața fostului magazin București.