vineri, 29 iunie 2012

Corneliu Coposu

In spatele Hotelului Intercontinental, in curtea Asociatiei 21 Decembrie 1989, am intalnit un alt bust al liderului taranist, Corneliu Coposu.

duminică, 24 iunie 2012

CA Rosetti

Constantin Alexandru Rosetti (2 iun. 1816 - 8 apr.1885) - fiu al spatarului Alexandru Rosetti si al Elenei Obedeanu (nascuta Cretzeanu), a fost om politic si publicist roman, unul din conducatorii Revolutiei de la 1848 din Tara Romaneasca si ai luptei pentru Unirea Principatelor Romane.
Studiile si le-a facut la Colegiul Sfantul Sava din Bucuresti, unde a avut profesori, printre altii, pe Eftimie Murgu si Jean Alexandre Vaillant. In 1832 intra in armata, servind pana in august 1836, cand a demisionat, apoi intra in administratie, fiind seful politiei din Pitesti in 1842, si dupa aceea in magistratura, fiind procuror la Tribunalul civil din Bucuresti. In anul 1845 pleaca din nou la Paris, unde audiaza cursurile ganditorilor Jules Michelet, Edgar Quinet, si alti reprezentanti ai spiritului revolutionar francez al epocii, si infiinteaza, in decembrie 1845, Societatea studentilor romani din Paris, al carei scop marturisit era sa-i ajute pe tinerii mai saraci, dar dotati, sa faca studii la Paris.
Este initiat in masonerie in 1844, in Loja masonica Trandafirul Perfectei Taceri din Paris, primind toate gradele, pana la gradul 18, tot in aceasta loja. In 1848 ia parte la infiintarea Lojii bucurestene Lumina. Se intoarce la Bucuresti in iulie-august 1846, lansandu-se in afaceri: deschide impreuna cu cativa prieteni englezi o librarie, iar in noiembrie 1846 cumpara tipografia asociatiei literare care acoperea activitatea societatii secrete Fratia. In 1847 se casatoreste cu Mary Grant, devenita astfel Maria Rosetti, o scotiano-frantuzoaica, cea care a fost modelul tabloului Romania revolutionara pictat de C.D. Rosenthal.
In timpul revolutiei din 1848 a fost unul din liderii curentului radical al revolutionarilor; a fost secretar al Guvernului provizoriu, prefect de politie la Bucuresti si redactor al ziarului "Pruncul roman". Dupa infrangerea guvernului revolutionar, face parte din primul lot de exilati, urcati de turci cu doua plute in susul Dunarii, pana la granita cu Austria. De aici pleaca spre Franta prin Ungaria, Croatia si Austria. Ajunge la Paris in decembrie 1848. In anii exilului din 1848 pana in 1857 a contribuit la editarea revistei "Romania viitoare" si mai ales a revistei "Republica Romana", in care a militat pentru unirea principatelor intr-un stat democratic. Revenit in tara, a editat ziarul liberal-radical "Romanul" si a avut un rol de seama in Adunarea ad-hoc si in alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor si in Tara Romaneasca. A fost unul dintre conducatorii Partidului National Liberal, creat in anii 1874-1875, dar in 1884, intrind in conflict cu Ion Bratianu, a organizat o disidenta liberala. A sustinut cu entuziasm proclamarea independentei tarii si participarea Romaniei la razboiul ruso-turc din 1877-1878.A fost in mai multe randuri ministru si presedinte al Camerei Deputatilor. A facut parte din primul guvern al lui Carol I, fiind pentru citeva luni ministru al Instructiunii publice si Cultelor, precum si de doua ori primar al Capitalei.
Monumentul lui C. A. Rosetti din Bucuresti se afla icare n Piata C. A. Rosetti si il reprezinta pe omul politic asezat intr-un fotoliu, intr-o atitudine de meditatie cu ziarul Romanul intr-o mana si cu pana in cealalta, in postura unui scriitor, a fost sculptat de Wladimir Hegel si turnat in bronz anul 1902 in cadrul Scolii de arte si meserii din Bucuresti si amplasata in anul 1903 in piata omonima. Fondurile necesare s-au adunat prin subscriptie publica. Inaugurarea a avut loc la 20 aprilie 1903, orele 10, in prezenta lui Dimitrie A. Sturdza, primul-ministru al guvernului liberal, Mihail Pherekyde, presedintele Camerei, Constantin Robescu, primarul Capitalei, Ioan G. Bibicescu, din partea presei.
Pe frontispiciul monumentului este fixata o placa de bronz rotunda, frumos ornamentata, cu numele omului politic si inscriptia „Lumineaza-te si vei fi. Voieste si vei avea".
Pe soclul din piatra al statuii se gasesc doua basoreliefuri din bronz ce reproduc momente din activitatea patriotica a lui C. A. Rosetti: actul istoric de la Unirea Principatelor Romane, intitulat "24 ianuarie 1859", iar al doilea se cheama "9 mai 1877", evocand proclamarea independentei de stat a Romaniei.



marți, 12 iunie 2012

Cristian Paturca

In centrul capitalei, in fata Teatrului National, la Kilometrul 0 al Democratiei, am intalnit monumentul dedicat lui Cristian Paturca (10 sep.1964 - 18 ian. 2011) cantaret, compozitor, revolutionar si prodemocrat roman. Este autorul "Imnului Golanilor" precum si al altor piese cantate la Manifestatiile din Piata Universitatii, in perioada aprilie - iunie 1990, dintre care reamintesc faimoasele: „Mai bine haimana decat tradator, Mai bine huligan decat dictator, Mai bine golan decat activist, Mai bine mort decat comunist!!

In 27 aprilie 2010, Cristian Paturca a fost decorat de presedintele Traian Basescu, cu Crucea Nationala „Serviciul Credincios - clasa a III-a”, cu motivarea: in semn de apreciere pentru inalta sa tinuta morala, pentru curajul si credinta dovedite in apararea si promovarea drepturilor si libertatilor democratice in tara noastra.
Paturca a murit pe 18 ianuarie 2011 la varsta de 46 de ani, dupa o lunga batalie cu tuberculoza. A fost inmormantat la Cimitirul Bellu, pe Aleea Artistilor, fiind vecin cu Tatiana Stepa, Florian Pittis si Adrian Pintea. A lasat in urma un fiu.

sâmbătă, 9 iunie 2012

Ion Voicu

In parcul omonim am gasit bustul lui Ion Voicu (8 oct.1923 - 24 feb.1997) celebru violonist roman, fost elev al marelui George Enescu.
Pe la varsta de 4-5 ani, dupa cum avea sa povesteasca mai tarziu, Ion îsi dorea sa primeasca o vioara mica, iar de Paste chiar avea sa capete un asemenea cadou. Încantat peste masura micutul nu s-a desprins toata ziua de vioara, iar pana seara deja reprodusese toate melodiile pe care le cunostea. Impresionata de talentul lui, dar mai ales vazandu-i perspectivele de bun muzician, mama lui Ion Voicu i-a luat profesor de vioara un student de la Conservator. La sase ani, Ion Voicu a început studiul viorii. Cu studentul de la Conservator, micul Ion a studiat cativa ani, pana cand tanarul profesor s-a declarat depasit de micul sau elev si le-a recomandat parintilor sa-i gaseasca un profesor mai bun. Printre cei care l-au initiat pe Ion Voicu în studiul viorii s-au aflat Garabet Avakian si Vasile Filip, pentru ca la 14 ani sa dea examenul de admitere la "Academia Regala de Muzica", unde a intrat direct în anul V, si pe care a absolvit-o in 1940, in doar 3 ani fata de 7 cat durau in mod normal.
Primul sau loc de munca a fost cel de violonist în Orchestra Nationala Radio, dirijata de celebrul dirijor olandez Willem Mengelberg, care insa nu a fost multumit la început de el si i-a cerut lui Ion Voicu sa-si paraseasca locul din orchestra si sa pofteasca afara: violonistul cunostea foarte bine lucrarea pe care o repetau, se plictisea si se foia pe scaun. Directorul de pe atunci al Orchestrei Radio era renumitul Theodor Rogalski, care a intuit uriasul pontential al tanarului Ion Voicu si l-a sprijinit, rugandu-l pe Mengelberg sa accepte sa-l auda cantand o piesa.
A devenit solistul acestui ansamblu, uimind criticii acelei vremi. La unul din concertele sale a atras atentia lui George Enescu, care i-a oferit lectii gratuite.In anul 1946, Yehudi Menuhin a organizat la Bucuresti un concurs muzical, iar Ion Voicu a obtinut primul loc.Din 1954, Ion Voicu a studiat la Conservatorul Ceaikovski cu violonisti celebri ca George Enescu si David Oistrakh.
La 7 septembrie 1956, Ministerul Culturii si maestrul Ion Voicu au încheiat un contract de comodat care avea ca obiect darea în folosinta a unei viori Stradivarius fabricata in anul 1702 si achizitionata de statul roman de la firma Henry Werro, la pretul de 80.000 de franci elvetieni. Contractul de comodat a încetat în 1986, cand Ion Voicu a restituit instrumentul Filarmonicii "George Enescu". Ulterior, vioara a ajuns în posesia Muzeului National de Arta al Romaniei. În 5 ianuarie 1990, Ion Voicu a ridicat vioara Stradivarius, care a ramas posesia familiei, dupa moartea sa, în 1997. Pe 9 martie 2007, dupa îndelungate discutii cu Ministerul Culturii si Cultelor, Madalin Voicu a predat vioara ministrului culturii, Adrian Iorgulescu.
Bustul prezentat astazi a fost realizat de catre Ion Irimescu si amplasat pe un soclu realizat de catre Mircea Spataru

Parcul Ion Voicu (fost Ioanid) este un parc din Bucuresti, sectorul 2, cu o suprafața de 10.000 mp, amenajat pe locul fostului afluent al Damboviței, Bucurestioara. In 1870, terenul mlastinos, aflat in proprietatea librarului si editorului Gheorghe Ioanid, a fost desecat, proprietarul acestuia a hotarat sa-l amenajeze ca parc, plantand in acest sens mai mulți copaci pe terenul mlastinos.Aspectul actual al parcului a luat nastere intre anii 1909-1910, cand Primaria orasului Bucuresti a inceput in zona o serie de lucrari de urbanism cunoscute sub numele de "lotizarea Ioanid". Astfel, a aparut un cartier de vile dispuse in jurul actualului parc, fiecare casa avand o vedere directa la parc.

miercuri, 6 iunie 2012

Stefan Luchian

In Parcul Ion Voicu (fost Ioanid) am intalnit statuia pictorului roman Stefan Luchian (1 feb. 1868 - 28 iun. 1916). Vocatia viitorului pictor se declara inca din copilarie. El rezista cu incapatanare eforturilor mamei sale de a-l inscrie la scoala militara. In 1873 familia se muta la Bucuresti, iar in anul 1885 se inscrie la clasa de pictura a Scolii Nationale de Arte Frumoase, pe care o absolva in 1889, obtinand medalia de bronz pentru un Cap de expresie si un Studiu dupa natura. Maestru nedisputat i-a fost, in aceasta perioada de formare, Nicolae Grigorescu, la care Luchian gasi incurajarea, fara sa-i impiedice libera dezvoltare a personalitatii. In toamna anului 1889 pleaca la München, unde studiaza doua semestre la Academia de arte frumoase si executa copii dupa operele lui Correggio si Rembrandt, aflate la Muzeul de arta.. Revenit la Bucuresti, va fi in 1896 principalul initiator al "Expozitiei artistilor independenti", care se va deschide chiar in fata Salonului Oficial. Se inscrie la concursul pentru ocuparea catedrei de pictura a Scolii de Belle-Arte din Iasi, de la care se retrage insa, protestand impotriva masinatiunilor de culise. In 1900 participa cu doua pasteluri la "Expozitia Universala" de la Paris. In acelasi an apar primele manifestari ale unei afectiuni ale maduvei spinarii, maladie cunoscuta sub numele de Scleroza Multipla, care, dupa ameliorari trecatoare alternand cu noi agravari, il lasa infirm pentru tot restul vietii. Soarta ii este potrivnica, boala si saracia materiala mergand mana in mana. Din 1909 pana la sfarsitul vietii va fi tintuit in fotoliu. Fixase insa in memorie "splendorile scanteietoare" ale peisajului romanesc, pe care il va reda intr-o serie intreaga de opere, adevarate miracole de simplitate si de finete, de sinteza cromatica si arhitecturala a formelor, de colorit stralucit si delicat totodata. Tehnicii uleiului Luchian ii alatura, pentru peisaj si pentru multe dintre naturile moarte cu flori, pastelul, cu care ajunge la o maiestrie neegalata. Fluiditatea contururilor, delicatetea catifelata a petalelor, le-a evocat cel mai bine prin intermediul pastelului. Luchian incepuse sa picteze flori mai dinainte, dar abia din 1908 el isi concentreaza in aceasta directie toata energia creatoare, toata pasiunea pentru natura, toata dragostea pentru viata si pentru frumos.
Catre sfarsitul vietii nu mai putea tine penelul cu degetele paralizate. Punea pe cineva sa i-l lege de incheietura mainii. Astfel se sfarsea, in flacara unei inepuizabile pasiuni pentru arta sa, viata unui pictor.


Statuia pictorului Luchian ce a fost realizata de catre Ion Vlad sculptor roman stabilit in Franta, membru de onoare al Academiei Romane a fost amplasata pe actuala pozitie in anul 1972.

sâmbătă, 2 iunie 2012

Charles de Gaulle

Charles Andre Joseph Pierre-Marie de Gaulle (22 nov. 1890 - 9 nov. 1970) a fost un general si un politician francez. In 1940 a devenit sef al guvernului francez din exil la Londra, iar in 1945 a fost ales prim-ministru de catre Parlamentul francez. In 1958 a fost ales presedinte al Frantei, post pe care l-a pastrat si dupa alegerile din 1965. Pe 28 aprilie 1969 de Gaulle a demisionat din functia de presedintele al Statului.
Locotenent la inceputul Primului Razboi Mondial, el numit capitan in ianuarie 1915. Ranit dupa prima sa batalie la Dinaut din 15 august 1914, el revine in al 33-lea batalion de infanterie pe frontul Champagne pentru a comanda cu compania a 7-a. La 10 martie 1915 el este din nou ranit la mina stinga, pe Somme. Libertatea si curajul, inteligenta si capacitatile sale strategice, atitudinea sa fata de razboi l-au diferentiat astfel incât comandamentul batalionului i-a propus sa execute functia de adjunct al Comandantului Suprem de batalion.
Din 1919 pina in 1921, de Gaulle este trimis in Polonia, care este aproape de a-si capata independenta, unde el participa la formarea noii armate poloneze, care lupta victorios contra Armatei Rosii. La intoarcere, capitanul de Gaulle incepe sa predea lectii despre arta militara la Scoala Militara din Saint-Cyr, pina ce in 1922 este admis la Scoala Superioara de Razboi. In 1925 el este transferat la Statul-Major al Maresalului Pétain, vice-presedinte al Consiliului Superior de Razboi. In 1927 el este numit comandant al batalionului al 19-lea de tintasi – pedestri la Treves. De Gaulle este transferat in Liban in 1929, unde petrece 2 ani la Beirut cu familia sa. In 1931 el isi incepe activitatea in cadrul secretariatului general de Aparare Nationala din Paris.
In ziua de 9 noiembrie 1970, in timpul unui solitar joc de carti, generalul sufera o ruptura de anevrism. Dupa doar 20 de minute se stinge din viata. Stirea este comunicata abia a doua zi, printr-o scurta alocutiune televizata a lui Georges Pompidou.
Statuia lui Charles de Gaulle din Bucuresti, amplasata la intrarea in Parcul Herastrau dinspre Piata Charles de Gaulle, a fost realizata de sculptorul Mircea Corneliu Spataru, conform unui proiect demarat in 2004, pe vremea când ministru al Culturii era Razvan Theodorescu. Statuia, realizata din bronz, cu o greutate de aproximativ sapte tone, care il reprezinta pe generalul Charles de Gaulle coborând niste trepte, spre piata care-i poarta numele, a fost dezvelita oficial, in 26 septembrie 2006, in prezenta presedintelui Traian Basescu, si a ministrului Culturii de la acea data, Adrian Iorgulescu, cu ocazia celui de-al XI-lea Sommet al Francofoniei de la Bucuresti.Statuia a costat aproximativ 11,3 miliarde de lei vechi, iar soclul pe care este asezata a costat 6 miliarde lei vechi, banii fiind dati de Ministerul Culturii si Primaria Capitalei.