vineri, 28 septembrie 2012

Arcul de Triumf

Arcul de Triumf este situat pe soseaua Kiseleff si constituie cel mai important monument dintr-o suita de opere comemorative dedicate celebrarii victoriilor repurtate de armata romana in Primul Razboi Mondial, precum si fauririi Marii Uniri din decembrie 1918. Amplasamentul nu a fost cu desavarsire nou. In octombrie 1878, armata romana, victorioasa in Razboiul de Independenta, a celebrat incheierea razboiului printr-o parada militara sub un Arc de Triumf, ridicat de Primaria Bucurestilor in onoarea ostasilor romani intorsi de pe campurile de lupta de la Plevna.
Actualul Arc de Triumf a fost construit in 1922, dupa planurile arhitectului Petre Antonescu. Atunci, pe o structura de beton armat, au fost realizate, in stucatura, lucrarile decorative, inclusiv marile statui ale ostenilor, care flancheaza constructia pe ambele laturi. Pe 15 octombrie 1922, cu prilejul ceremoniei de incoronare a Regelui Ferdinand si Reginei Maria ca suverani ai Romaniei Mari, Guvernul a organizat o serie de festivitati, printre care si o parada militara, pe Soseaua Kiseleff, trupele trecand pe sub Arcul de Triumf.
Definitivarea monumentului s-a desfasurat in anii 1935-1936, sub conducerea aceluiasi arhitect, decoratiunile exterioare capatand forma lor definitiva.
In forma sa actuala, Arcul de Triumf se inscrie intr-un paralelipiped cu baza de 25x11,5 m si inaltimea de 27 de metri. Este decorat cu basoreliefuri si medalioane ce poarta semnaturile lui Ion Jalea, Cornel Medrea, Alexandru Calinescu, Mihai Onofrei, Constantin Baraschi si Max Constantinescu. Sub cornisa, pe partea superioara a monumentului, se afla un brau ornamental cu frunze de laur. Pe suprafata arcadei sunt inscrise denumirile unor zone si localitati “Cerna, Jiu, Olt, Dragoslavele, Neajlov, Marasti, Marasesti, Razoare, Vrancea, Muncelu si Cosna“ in care armata romana a desfasurat lupte foarte grele in timpul Primului Razboi Mondial.
Pe laturile din dreapta si din stanga ale Arcului de Triumf se pot citi urmatoarele inscriptii omagiale: "Glorie celor ce prin lumina mintii si puterea sufletului au pregatit unitatea nationala" si "Glorie celor care prin jertfa lor au infaptuit unitatea nationala".

duminică, 23 septembrie 2012

Hidra

Pe soclul fostei statui a lui V.I. Lenin, in Piata Presei, am gasit Hidra, un proiect de arta contemporana, in care autorul, Costin Ionita, intentioneaza sa ilustreze “totala lipsa de verticalitate si umanitate a clasei politice romanesti”. In ultimii ani, Costin Ionita s-a indreptat activitatea artistica in zona publicitatii si a cinematografiei, dar a participat si la numeroase expoziiti de sculptura.
Expunerea lucrarii pe soclul din Piata Presei face parte din seria “Proiect 1990″, inaugurata de artista Ioana Ciocan, in ianuarie 2010, cu lucrarea Pumn Calcai. “Proiect 1990″ presupune o serie de evenimente care au ca scop amplasarea temporara a unor lucrari de arta contemporana pe soclul din Piata Presei, ramas liber inca din 1990. Initiatorul “Proiect 1990″ este Ioana Ciocan, asistent la Universitatea Nationala de Arta din Bucuresti, iar sculptura lui Costin Ionita este cea de-a doisprezecea lucrare expusa in cadrul acestei serii.






vineri, 14 septembrie 2012

Theodor Neculuta

Dumitru Theodor Neculuta (20 sep. 1859 - 17 oct. 1904) a fost un poet, precursor al proletcultismului, care in 1948 a fost ales membru post-mortem al Academiei Romane, considerat a fi primul poet proletar din literatura romana, care pe linga poezie a avut si o indelungata activitate revolutionara socialista.
S-a nascut intr-o familie de tarani saraci, ceea ce nu i-a permis sa absolve scoala primara. Dupa ce a absolvit clasa a II-a, a ramas orfan de tata. A fost nevoit ca la varsta de 10 ani sa intre calfa la o cizmarie din Iasi. A invatat singur si a citit enorm, indeosebi pe marii poeti ai literaturii romane, Mihai Eminescu si George Cosbuc, care i-au si influentat creatia.
In 1890 a plecat de la Iasi la Bucuresti unde si-a continuat munca de cizmar. In 1893 Neculuta s-a atasat miscarii muncitoresti, iar in anul urmator a inceput sa contribuie cu poezii, schite si articole la mai multe publicatii publicatiile, cum ar fi Icoana vremii, Adevarul ilustrat, Lumea noua literara si stiintifica, Lumea noua politica si altele. In 1902, cand s-a infiintat cercul Romania muncitoare, Neculuta a devenit colaborator permanent al ziarului cu acelasi nume si a publicat aici majoritatea versurilor sale, in care a infatisat viata mizera a proletariatului si a taranimii sarace. La decesul sau, in 17 octombrie 1904, versurile sale nu apucasera sa fie stranse intr-un volum, fapt ce s-a intamplat in anul 1907, cand au fost adunate in volumul intitulat Spre tarmul dreptatii.
Autorul bustului din Parcul Herastrau, sculptorul Emil Mereanu (1903-1991) a fost unul dintre numerosii reprezentanti ai realismului socialist in Romania. Trasaturile realismului socialist ilustreaza directivele „canoanelor” ideologice ale doctrinei marxist-leniniste: tematica de factura proletara, lipsa de originalitate si austeritatea stilistica.

joi, 6 septembrie 2012

Mark Twain

Samuel Langhorne Clemens (30 nov. 1835 – 21 apr. 1910) , cunoscut sub pseudonimul literar Mark Twain, a fost un scriitor, satirist si umorist american, autorul popularelor romane „Aventurile lui Tom Sawyer”, „Print si cersetor”, „Aventurile lui Huckleberry Finn” si „Un yankeu la curtea regelui Arthur”.
In ciuda problemelor sale financiare, Twain a fost renumit pentru umorul si buna sa dispozitie, datorita carora s-a bucurat de o popularitate imensa in intreaga lume. La apogeu, el a fost probabil cel mai popular american din acea vreme. In 1907, publicul s-a inghesuit la Expozitia Jamestown doar ca sa-l zareasca pe Mark Twain.
Samuel Langhorne Clemens s-a nascut in localitatea Hannibal, statul Missouri, intr-un hambar, fiind al saselea din cei sapte copii ai familiei. Se spune ca a avut o copilarie nefericita, doar un frate si o sora au ajuns la varsta maturitatii. Cand Samuel avea patru ani, familia s-a mutat la Hannibal, un oras portuar pe fluviul Mississippi, care mai tarziu a servit ca inspiratie pentru orasul fictiv St. Petersburg din „Aventurile lui Tom Sawyer” si „Huckleberry Finn”. Ca amanunt interesant, Twain a fost daltonist, fapt care i-a stimulat discutiile ironice din cercurile sociale de atunci. In 1847, cand Twain avea unsprezece ani, tatal sau s-a imbolnavit de pneumonie si a decedat in luna martie din acelasi an. La scurt timp dupa aceea, Twain si-a gasit de lucru ca ucenic la un tipograf; la varsta de saisprezece ani a inceput sa scrie articole amuzante si schite. La optsprezece ani a plecat din Hannibal, lucrand ca tipograf la New York, Philadelphia, St. Louis si Cincinnati.
La 22 de ani, Twain s-a intors in Missouri. In timpul unei calatorii la New Orleans pe fluviul Mississippi, pilotul vasului, pe nume „Bixby”, l-a inspirat pe Clemens sa devina pilot de vas cu zbaturi, meserie care pe atunci era una din cele mai bine platite profesii din America. In timp ce se pregatea pentru obtinerea licentei de pilot, Samuel l-a convins pe fratele sau mai tanar, Henry Clemens, sa lucreze impreuna cu el pe Mississippi. Henry a fost ucis la data de 21 iunie 1858, cand vasul pe care servea a explodat. Samuel s-a autoinvinovatit pentru moartea fratelui sau si s-a considerat responsabil pentru tot restul vietii sale. In ciuda acestui fapt, a continuat sa lucreze ca pilot pe fluviu pana la izbucnirea Razboiului civil din America in 1861, cand traficul de pe Mississippi a fost mult redus.
Ajuns in Nevada, Twain a devenit miner, sperand sa se imbogateasca descoperind argint. A petrecut mult timp in tabara miniera alaturi de tovarasii sai - inca o experienta de viata de care s-a folosit in activitatea literara. Dupa esecul ca miner, a gasit de lucru la un ziar din Virginia City numit „the Daily Territorial Enterprise”. Acolo a inceput sa foloseasca pseudonimul literar sub care il cunoaste astazi toata lumea, Mark Twain.
In 1867, calatorind prin Europa si Orientul Mijlociu Twain l-a cunoscut pe Charles Langdon, care i-a aratat o fotografie a surorii sale, Olivia, despre care Twain sustine ca s-a indragostit la prima vedere. Cei doi s-au logodit in 1869 si s-au casatorit in februarie 1870, la Elmira, New York. Dupa ce s-au stabilit la Buffalo, Olivia a nascut un baiat, Langdon, care din nefericire a murit de difterie la varsta de un an si sapte luni. Twain si sotia au mai avut trei fiice: Susy, Clara si Jean Clemens. Casnicia lor a durat timp de 34 de ani, pana la decesul Oliviei in 1904. Twain a trait mai mult decat doua dintre fiice sale. El a trecut printr-o perioada de depresie profunda, inceputa in 1896, pe cand se afla intr-un turneu de lecturi in Anglia, la aflarea vestii ca fiica sa favorita, Susy, a murit de meningita. Decesul sotiei, precum si decesul altei fiice, Jean, la 24 decembrie 1909, i-a adancit depresia.
In 1909, Twain este citat ca spunand: „Am sosit cu Cometa Halley in 1835. Va apare din nou la anul, si ma astept sa ma duc cu ea. Ar fi cea mai mare dezamagire a vietii mele daca nu ma duc cu cometa lui Halley. Atotputernicul a spus, fara indoiala: «Aici sunt ciudatii astia doi, fara rost; au sosit impreuna, trebuie sa plece impreuna».”
Bustul lui Mark Twain din parcul Herastrau, a fost realizat de catre sculptorul roman de origine maghiara, Jozsef Fekete, in anul 1951.