In Piata Quito, printre stradutele cu nume de capitale mondiale, am gasit Monumetul Aerului, deidcat unuia dintre pionierii aerului din România, Mircea Zorileanu.
Mircea Zorileanu (14 octombrie 1883 - 10 februarie 1919) a fost ofiter, unul dintre pionierii aviatiei romane, fiind al doilea aviator brevetat din Romania, dupa Stefan Protopopescu.
După intrarea Romaniei in razboi, la 15 august 1916, capitanul Mircea Zorileanu este numit la comanda unei escadrile de recunoastere si bombardament, efectuand o serie de misiuni de observatie in Oltenia. Datorita cursului razboiului, Grupul 1 Aeronautic, din care facea parte si escadrila lui Zorileanu este mutat intai la Tecuci, iar in primavara anului 1917 la Onesti. Executa numeroase misiuni pentru Armata a 2-a romana, cum ar fi cea din noaptea de 12-13 iunie 1917, cand, impreuna cu lt. Stefan Sanatescu, bombardeaza Fabrica Covasna si gara Brasov sau misiuni de fotografiere aeriana efectuate impreună cu Constantin Gonta. Pentru aparare, face rost de o mitraliera pe care o montează pe avion si cu care efectueaza o serie de trageri, insă este criticat, deoarece se considera ca aparatul este prea slab pentru a sustine o astfel de arma.
Avand sanatatea zdruncinata si simtindu-se tot mai rau, in toamna anului 1918 pleaca la Arosa, în Elvetia, unde mai fusese la tratament. Insa, desi in decursul timpului a fost sprijinit financiar de Nicolae Filipescu, Take Ionescu sau de catre generalul Dumitru Iliescu, banii nu i-au ajuns decat pentru doua luni. In ianuarie 1919 pleaca in Italia, la Genova, unde, lipsit fiind de acte si mijloace, autoritatile italiene avand dubii privind identitatea sa, se stinge in spital.
A avut o fire poetica, scriind cateva carti ai numeroase articole in sprijinul aviatiei. In perioadele in care isi refacea sanatatea sau in momentele de relaxare, Mircea Zorileanu a scris cateva lucrari si mai multe articole in sprijinul aviatiei. In 1916 scrie "Pentru Carpatii nostri", publicat la Bucureşti, sub pseudonimul Mesterul Manole, in care aduna impresii, informatii si reflectii despre scoala de aviatie, aviatori, aviatie si viitorul ei. In anul 1917 publica in colaborare cu Marcel Dragusanu la Piatra Neamt "Pe urmele libertatii" iar in 1918 publica la Iasi "Ion Pripitu, postas aerian", in care face consideratii cu privire la viitorul aviatiei in domeniul civil.
Numele sau a fost dat filialelor teritoriale Ghimbav si Sanpetru (Brasov) ale Aeroclubului Romaniei.
Monumentul ridicat in Piata Quito, din fier, bronz si piatra, sub semnatura lui Emil Ludovic Gové, adaposteste in temelie urna continand cenusa lui Mircea Zorileanu.
Comentarii