Ca inginer si-a inceput activitatea la Societatea de Gaz si Electricitate unde a executat studiile de teren pentru amenajarea hidrocentralei de pe Arges, in cadrul carora a realizat in premiera foraje de prospectiuni cu masurari de permeabilitati, injectii de ciment si consumuri specifice. Intre 1949 – 1971 a activat in cadrul ISPE si apoi ISPH ocupând toate functiile tehnice: inginer proiectant, sef de proiect, director tehnic, consilier. In calitate de sef de proiect a condus lucrarile de realizare ale barajului Izvorul Muntelui de la Bicaz, hidrocentralei Dimitrie Leonida – Stejaru si a intregii salbe de hidrocentrale de pe Bistrita aval, activitate pentru care a primit pentru a doua oara Premiul de Stat in 1963. Incepând din 1959 a condus proiectarea Sistemului Hidroenergetic si de Navigatie “Portile de Fier I” si a barajului si Hidrocentralei ”Portile de Fier II”. De asemenea a fost consultat ca expert tehnic la barajul Krjeli (Bulgaria), la barajul El Fakia (Algeria) si numit expert guvernamental in Comisia Economica pentru Europa de la Geneva. Dupa 1990 a fost membru activ al Comisiei Guvernamentale de Supraveghere a Sigurantei Barajelor, a haldelor de steril si constructiilor hidrotehnice speciale si expert tehnic atestat in aceste domenii. Datorita pregatirii sale profesionale, a experientei dobândite si a modului clar si obiectiv de analiza a noilor investitii, a fost cooptat in foarte multe consilii si comisii la nivelul institutiilor de profil si guvernamentale. Astfel a facut parte din Consiliile Tehnico-Stiintifice ale Ministerului Energiei Electrice (1958-1994), Consiliului National al Apelor si apoi Ministerul Apelor, Padurilor si Mediului (1965-2004), SC Hidroelectrica SA, SC ISPH SA si SC Aquaproiect SA, a fost presedinte sau membru in Comisiile de analiza si ancheta a tuturor incidentelor si accidentelor importante produse la lucrarile hidrotehnice din tara noastra, a infiintat si condus unitatea de Urmarire si Comportare a Constructiilor Hidroenergetice si Termoenergetice Mari (1963-1994).
Paralel cu activitatea tehnica, profesorul Alexandru Diacon a avut si o sustinuta activitate didactica. A inceput ca preparator la cursul de “Centrale Hidroelectrice” tinut de prof.dr.doc. Dorin Pavel, parintele hidroenergeticii românesti (1945-1947). A continuat ca asistent, impreuna cu acad. Radu Voinea, la cursurile de “Rezistenta materialelor” si “Teoria elasticitatii” al carui titular era academicianul Aurel Beles (1948-1952). A fost sef de lucrari la cursul de “Constructii hidrotehnice” predat de acad. Cristea Mateescu (1952-1954), profesor la Academia Militara pentru cursul de Hidrotehnica Militara (1951-1954), sef de lucrari (1950), conferentiar (1954), profesor titular (1972) la cursurile de “Centrale hidroelectrice”,“Hidraulica tehnica” si “Statii de pompare” de la facultatea de Energetica din Institutul Politehnic Bucuresti (1950-1994). In perioada 1972-1981 a fost decan al facultatii de Energetica sus mentionate, perioada in care a avut un rol determinant in definirea continutului invatamântului energetic, in dotarea tehnico-materiala a facultatii, realizând cu forte proprii si insistente deosebite peste 10.000 mp de laboratoare noi, moderne. De-a lungul carierei sale didactice profesorul a pastorit peste 46 de promotii de studenti, care formeaza astazi marea armata a hidroenergeticienilor din tara noastra.
Bustul prezentat astazi, realizat de catre maestrul profesor Grigore Minea a fost dezvelit pe 27 mai 2006, cu ocazia Conferintei Hidroenegeticienilor din Romania – Dorin Pavel
Comentarii