Alexandru Ioan Cuza


Pe Strada Razoare, am intalnit in curtea unei institutii bustul lui Alexandru Ioan Cuza (20 martie 1820, Bârlad – 15 mai 1873, Heidelberg, Germania), primul domnitor al Principatelor Unite și al statului național România. A participat activ la mișcarea revoluționară de la 1848 din Moldova și la lupta pentru unirea Principatelor. La 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 și al Țării Românești, înfăptuindu-se astfel unirea celor doua țări române. Devenit domnitor, Cuza a dus o susținută activitate politică și diplomatică pentru recunoașterea unirii de către puterea suzerană și puterile garante și apoi pentru desăvârșirea unirii Principatelor Române pe calea înfăptuirii unității constituționale și administrative, care s-a realizat în ianuarie 1862, când Moldova și Țara Românească au format un stat unitar, adoptând oficial, în 1862, numele de România cu capitala la București, cu o singură adunare și un singur guvern. Cuza a fost obligat să abdice în anul 1866 de către o largă coaliție a partidelor vremii, denumită și Monstruoasa Coaliție, din cauza orientărilor politice diferite ale membrilor săi, care au reacționat astfel față de manifestările autoritare ale domnitorului.
Pe soclul pe care se afla bustul, gasim un extras din Decretul 893 din anul 1864, prin care Al I Cuza unifica formatiunile de paza la frontierele tarii: "Cu mila lui Dumnedeu si vointa Nationala, Domnu Principatelor Unite Romane....Am decretat si decratamu....Se infiinteaza in Romania de peste Milcovu graniceri organisati si administrati intocmai ca cei de dincoace de Milcovu...."

Comentarii