marți, 16 decembrie 2014

In zona Drumul Taberei, pe Strada Valea Oltului, am intalnit un bust al lui Constantin Brancusi (19 feb 1876, Hobita, Gorj - 16 mar 1957, Paris) sculptor roman cu contributii covarsitoare la innoirea limbajului si viziunii plastice in sculptura contemporana.
Copilaria sa a fost marcata de dese plecari de acasa si de ani lungi de ucenicie in ateliere de boiangerie, pravălii si birturi. După ce a urmat Scoala de Arte si Meserii din Craiova intre 1894 si 1898, vine la Bucuresti unde absolva in anul 1902, Scoala de bellearte. In anul urmator, primeste prima comanda a unui monument public, bustul generalului Caro; Davila, care a fost instalat la Spitalul Militar din Bucuresti si reprezintă singurul monument public al lui Brancusi din Bucuresti. Acest bust a fost comandat de un consiliu format de fostul sau profesor Dimitrie Gerota, pentru a îl ajuta pe Brancusi sa plateasca drumul pană la Paris. Cand a terminat lucrarea, aceasta a fost prezentata in fata consiliului, dar receptia a fost nesatisfacatoare, diferite persoane din consiliu avand opinii contrarii despre caracteristicile fizice ale generalului, cum ar fi marimea nasului sau pozitia epoletilor. Infuriat de inabilitatea de a i se intelege sculptura, Brancusi pleaca din sala de sedinte, fara a mai primi a doua jumatate a banilor necesari plecarii sale spre Franta, decizand sa parcurga drumul spre Paris pe jos.
Brâncusi a eliberat sculptura de preponderenta imitatiei mecanice a naturii, a refuzat reprezentarea figurativa a realitatii, a preconizat exprimarea esentei lucrurilor, a vitalitătii formei, a creat unitatea dintre sensibil si spiritual. In opera sa el a oglindit felul de a gandi lumea al taranului roman. Prin obarsia sa taraneasca si-a aflat radacinile adanci ale operei sale in traditiile, miturile si functia magica a artei populare romanesti. Brancusi a relevat lumii occidentale dimensiunea sacra a realitatii.
Figura centrala in miscarea artistica moderna, Brancusi este considerat unul din cei mai mari sculptori ai  secolului XX. Sculpturile sale se remarca prin eleganta formei si utilizarea sensibila a materialelor, combinand simplitatea artei populare romanesti cu rafinamentul avangardei pariziene. Verticalitatea, orizontalitatea, greutatea, densitatea cat si importanta acordata luminii si spatiului sunt trasaturile caracteristice ale creatiei lui Brancusi. Opera sa a influentat profund conceptul modern de forma in sculptura, pictura si desen.
Bustul prezentat astazi a fost realizat in anul 2007 din bronz si granit de catre sculptorul Doru Dragusin, se afla la inceputul noului cartier construit, ce poarte numele Constantin Brancusi.
.

marți, 17 decembrie 2013

Alexandru Tatos

Alexandru Tatos (9 martie 1937 - 31 ianuarie 1990) a fost un regizor si scenarist român. Din filmografia sa, amintesc: Un august în flacari (1974, Mere rosii (1976), Ratacire (1978), Duios Anastasia trecea (1979), Casa dintre câmpuri (1979), Secvente (1982), Fructe de padure (1983), Conrad Haas (1984), Der Glockenkäufer (1984), Intunecare (1985), Secretul armei... secrete (1988), Negustorul de clopote (1989), Cine are dreptate? (1990).
Creatie a sculptorului Grigore Minea, bustul a fost sponsorizat de Liana Tatos, sotia regizorului, si de Primaria sectorului 2 si se afla in apropierea Bulevardului Dacia si a bisericii Sf Silvestru.

duminică, 1 decembrie 2013

Theodor Burghele

In curtea Spitalului de Urologie ce-i poarta numele am gasit bustul lui Theodor Burghele (12 februarie 1905 - 3 iunie 1977) reputat medic chirurg si urolog, membru titular si presedinte al Academiei Romane. Intre anii 1972 si 1975, a detinut functia de ministru al sanatatii si a fost membru supleant al CC al PCR.
A urmat studii la Facultatea de Medicina din Iasi intre anii 1922 si 1928, obținand in anul 1929, titlul stiințific de doctor in medicina si chirurgie cu teza "Splenomegalia micotica". A urmat apoi cursuri de specializare la Clinica de urologie din Viena (1930-1931). In anul 1937, Burghele a devenit sef de lucrari, iar in 1940 conferențiar la Catedra de Chirurgie de la Spitalul Colțea. In anul 1946, când se inființeaza o clinica de chirurgie a cailor urinare la Spitalul Panduri, a fost numit in funcția de profesor universitar la Facultatea de Medicina din Bucuresti si a preluat conducerea unitații. Intre anii 1957 si 1972 a fost rector al Institutului de Medicina si Farmacie din Bucuresti. A fost membru activ sau de onoare al mai multor societați si foruri medicale din țara sau internaționale: Societatea româna de chirurgie, Academia franceza de medicina, Asociația franceza de urologie, Societatea internaționala de chirurgie, membru asociat al Academiei de Chirurgie din Paris s.a.
Sef de scoala chirurgicala si remarcabil chirurg, prof. dr. Theodor Burghele a abordat o variata gama de probleme, atât in cercetare, cât si in diferitele studii publicate: dinamica cailor urinare superioare, tumorile renale, socul chirurgical, anestezie si reanimare moderna, chirurgie experimentala.

sâmbătă, 23 noiembrie 2013

Barbu Stirbei

Barbu Dimitrie Stirbei (august 1799 - 12 aprilie 1869) a fost domnitor in Țara Romanească in doua randuri, mai intai intre iunie 1849 si 29 octombrie 1853 și apoi intre 5 octombrie 1854 si 25 iunie 1856. El a fost fratele domnitorului Gheorghe Bibescu, fiul lui Dimitrie Bibescu și al Ecaterinei Văcărescu. A fost adoptat de bogatul sau bunic, Barbu Stirbey, caruia i-a preluat numele. Dupa ce a studiat istoria si știintele de stat la Paris (1817 - 1821), devine sub domnia lui Alexandru Ghica visternic. pentru ca între 1829 si 1847 sa ocupe alte functii importante in administratia publica: ministru de interne, de culte, de justitie și secretarul comisiei de redactare a Regulamentului Organic. In timpul studiilor la Paris, in 1819, este initiat intr-o loja masonica.
Pe tron s-a dovedit a fi un domnitor prudent, activ si bun organizator. Greutatile pe care le-a avut de infruntat, erau: intreținerea armatei de ocupatie ruso-turce si sa faca fata puterii prea mari avute de comisarii extraordinari. Abia in 1851, dupa ce tara se inglodase in datorii grele, a putut sa obtina retragerea ocupantilor. Stirbei, prin economii si controlul sever al cheltuielilor, a reusit sa scada doua treimi din datoriile tarii si a gasit timp si mijloacele necesare chiar si pentru activitați constructive. A ridicat teatrul din Bucuresti, a redeschis scolile inchise pe timpul Revolutiei de la 1848, a mai imbunatatit dispozitiile Regulamentului Organic cu privire la tarani.
Bustul prezentat astazi ce se gaseste în curtea Palatului Regal din Bucuresti, care adaposteste, in prezent, Muzeul Național de Arta al Romaniei a fost realizat de catre Oscar Späthe sculptor roman, membru fondator al societatii Tinerimea artistica.

joi, 22 noiembrie 2012

Ady Endre

Endre Ady (1877-1919) a fost un poet si jurnalist de origine maghiara nascut in Romania in judetul Salaj, fiind considerat a fi unul dintre cei mai importanti poeti maghiari ai secolului XX si promotorul modernismului in literatura maghiara.
A studiat la Carei si Zalau, publicând prima poezie o publica in 22 martie 1896 in jurnalul "Szilágy" (Salaj). A fost bun prieten cu Octavian Goga. In 1909, din cauza stilului dezordonat de viata, ajunge intr-un sanatoriu de dezintoxicare. Bolnav, Ady Endre moare in 27 ianuarie 1919 la Budapesta.
Bustul prezentat astazi, intalnit in Parcul Herastru a fost realizat de catre sculptorul Iosif Mathe din Oradea, unde a si studiat in atelierul sculptorului Kara Mihai in perioada 1929 - 33. In 1939 expune la Saloanele oficiale din Bucuresti si in 1942 la Budapesta. Din 1947 participa la expozitiile colective la Cluj, apoi la Oradea si la unele anuale de stat.

luni, 1 octombrie 2012

Maternitate

Ideea de maternitate este reprezentată de sculptorul Ion Vlasiu sub forma unei femei tinere, stand in picioare si purtand in brate doi copii – simbolul fecunditătii si al bucuriei de a trăi.
Ion Vlasiu (1908-1997) a studiat sculptura cu Romulus Ladea la Scoala de Belle-Arte din Cluj. După o serie de călătorii (Praga, Belgrad si Budapesta), deschide o expozitie personală de pictură si sculptură la Paris, la Galerie Contemporaine si apoi expune la Salon des Tuileries dar si la Bienala de la Venetia in anul 1976.
Este autorul mai multor monumente dedicate unor evenimente sau figuri memorabile ale istoriei si culturii romanesti cum ar fi Horia, Closca si Crisan de la Cluj, Monumentul Unirii de la Blaj, Monumentul lui Aurel Vlaicu de la Targu-Mures, Ion Creanga de la Piatra Neamt. A distins cu mai multe premii dintre care amintesc Premiul Academiei Romane in anul 1939, sau titlul de Doctor Honoris Causa primit la Cluj in anul 1993.
Statuia prezentata astazi am intalnit-o in Parcul Gradina Icoanei, din centrul Bucurestiului.

vineri, 28 septembrie 2012

Arcul de Triumf

Arcul de Triumf este situat pe soseaua Kiseleff si constituie cel mai important monument dintr-o suita de opere comemorative dedicate celebrarii victoriilor repurtate de armata romana in Primul Razboi Mondial, precum si fauririi Marii Uniri din decembrie 1918. Amplasamentul nu a fost cu desavarsire nou. In octombrie 1878, armata romana, victorioasa in Razboiul de Independenta, a celebrat incheierea razboiului printr-o parada militara sub un Arc de Triumf, ridicat de Primaria Bucurestilor in onoarea ostasilor romani intorsi de pe campurile de lupta de la Plevna.
Actualul Arc de Triumf a fost construit in 1922, dupa planurile arhitectului Petre Antonescu. Atunci, pe o structura de beton armat, au fost realizate, in stucatura, lucrarile decorative, inclusiv marile statui ale ostenilor, care flancheaza constructia pe ambele laturi. Pe 15 octombrie 1922, cu prilejul ceremoniei de incoronare a Regelui Ferdinand si Reginei Maria ca suverani ai Romaniei Mari, Guvernul a organizat o serie de festivitati, printre care si o parada militara, pe Soseaua Kiseleff, trupele trecand pe sub Arcul de Triumf.
Definitivarea monumentului s-a desfasurat in anii 1935-1936, sub conducerea aceluiasi arhitect, decoratiunile exterioare capatand forma lor definitiva.
In forma sa actuala, Arcul de Triumf se inscrie intr-un paralelipiped cu baza de 25x11,5 m si inaltimea de 27 de metri. Este decorat cu basoreliefuri si medalioane ce poarta semnaturile lui Ion Jalea, Cornel Medrea, Alexandru Calinescu, Mihai Onofrei, Constantin Baraschi si Max Constantinescu. Sub cornisa, pe partea superioara a monumentului, se afla un brau ornamental cu frunze de laur. Pe suprafata arcadei sunt inscrise denumirile unor zone si localitati “Cerna, Jiu, Olt, Dragoslavele, Neajlov, Marasti, Marasesti, Razoare, Vrancea, Muncelu si Cosna“ in care armata romana a desfasurat lupte foarte grele in timpul Primului Razboi Mondial.
Pe laturile din dreapta si din stanga ale Arcului de Triumf se pot citi urmatoarele inscriptii omagiale: "Glorie celor ce prin lumina mintii si puterea sufletului au pregatit unitatea nationala" si "Glorie celor care prin jertfa lor au infaptuit unitatea nationala".

duminică, 23 septembrie 2012

Hidra

Pe soclul fostei statui a lui V.I. Lenin, in Piata Presei, am gasit Hidra, un proiect de arta contemporana, in care autorul, Costin Ionita, intentioneaza sa ilustreze “totala lipsa de verticalitate si umanitate a clasei politice romanesti”. In ultimii ani, Costin Ionita s-a indreptat activitatea artistica in zona publicitatii si a cinematografiei, dar a participat si la numeroase expoziiti de sculptura.
Expunerea lucrarii pe soclul din Piata Presei face parte din seria “Proiect 1990″, inaugurata de artista Ioana Ciocan, in ianuarie 2010, cu lucrarea Pumn Calcai. “Proiect 1990″ presupune o serie de evenimente care au ca scop amplasarea temporara a unor lucrari de arta contemporana pe soclul din Piata Presei, ramas liber inca din 1990. Initiatorul “Proiect 1990″ este Ioana Ciocan, asistent la Universitatea Nationala de Arta din Bucuresti, iar sculptura lui Costin Ionita este cea de-a doisprezecea lucrare expusa in cadrul acestei serii.






vineri, 14 septembrie 2012

Theodor Neculuta

Dumitru Theodor Neculuta (20 sep. 1859 - 17 oct. 1904) a fost un poet, precursor al proletcultismului, care in 1948 a fost ales membru post-mortem al Academiei Romane, considerat a fi primul poet proletar din literatura romana, care pe linga poezie a avut si o indelungata activitate revolutionara socialista.
S-a nascut intr-o familie de tarani saraci, ceea ce nu i-a permis sa absolve scoala primara. Dupa ce a absolvit clasa a II-a, a ramas orfan de tata. A fost nevoit ca la varsta de 10 ani sa intre calfa la o cizmarie din Iasi. A invatat singur si a citit enorm, indeosebi pe marii poeti ai literaturii romane, Mihai Eminescu si George Cosbuc, care i-au si influentat creatia.
In 1890 a plecat de la Iasi la Bucuresti unde si-a continuat munca de cizmar. In 1893 Neculuta s-a atasat miscarii muncitoresti, iar in anul urmator a inceput sa contribuie cu poezii, schite si articole la mai multe publicatii publicatiile, cum ar fi Icoana vremii, Adevarul ilustrat, Lumea noua literara si stiintifica, Lumea noua politica si altele. In 1902, cand s-a infiintat cercul Romania muncitoare, Neculuta a devenit colaborator permanent al ziarului cu acelasi nume si a publicat aici majoritatea versurilor sale, in care a infatisat viata mizera a proletariatului si a taranimii sarace. La decesul sau, in 17 octombrie 1904, versurile sale nu apucasera sa fie stranse intr-un volum, fapt ce s-a intamplat in anul 1907, cand au fost adunate in volumul intitulat Spre tarmul dreptatii.
Autorul bustului din Parcul Herastrau, sculptorul Emil Mereanu (1903-1991) a fost unul dintre numerosii reprezentanti ai realismului socialist in Romania. Trasaturile realismului socialist ilustreaza directivele „canoanelor” ideologice ale doctrinei marxist-leniniste: tematica de factura proletara, lipsa de originalitate si austeritatea stilistica.

joi, 6 septembrie 2012

Mark Twain

Samuel Langhorne Clemens (30 nov. 1835 – 21 apr. 1910) , cunoscut sub pseudonimul literar Mark Twain, a fost un scriitor, satirist si umorist american, autorul popularelor romane „Aventurile lui Tom Sawyer”, „Print si cersetor”, „Aventurile lui Huckleberry Finn” si „Un yankeu la curtea regelui Arthur”.
In ciuda problemelor sale financiare, Twain a fost renumit pentru umorul si buna sa dispozitie, datorita carora s-a bucurat de o popularitate imensa in intreaga lume. La apogeu, el a fost probabil cel mai popular american din acea vreme. In 1907, publicul s-a inghesuit la Expozitia Jamestown doar ca sa-l zareasca pe Mark Twain.
Samuel Langhorne Clemens s-a nascut in localitatea Hannibal, statul Missouri, intr-un hambar, fiind al saselea din cei sapte copii ai familiei. Se spune ca a avut o copilarie nefericita, doar un frate si o sora au ajuns la varsta maturitatii. Cand Samuel avea patru ani, familia s-a mutat la Hannibal, un oras portuar pe fluviul Mississippi, care mai tarziu a servit ca inspiratie pentru orasul fictiv St. Petersburg din „Aventurile lui Tom Sawyer” si „Huckleberry Finn”. Ca amanunt interesant, Twain a fost daltonist, fapt care i-a stimulat discutiile ironice din cercurile sociale de atunci. In 1847, cand Twain avea unsprezece ani, tatal sau s-a imbolnavit de pneumonie si a decedat in luna martie din acelasi an. La scurt timp dupa aceea, Twain si-a gasit de lucru ca ucenic la un tipograf; la varsta de saisprezece ani a inceput sa scrie articole amuzante si schite. La optsprezece ani a plecat din Hannibal, lucrand ca tipograf la New York, Philadelphia, St. Louis si Cincinnati.
La 22 de ani, Twain s-a intors in Missouri. In timpul unei calatorii la New Orleans pe fluviul Mississippi, pilotul vasului, pe nume „Bixby”, l-a inspirat pe Clemens sa devina pilot de vas cu zbaturi, meserie care pe atunci era una din cele mai bine platite profesii din America. In timp ce se pregatea pentru obtinerea licentei de pilot, Samuel l-a convins pe fratele sau mai tanar, Henry Clemens, sa lucreze impreuna cu el pe Mississippi. Henry a fost ucis la data de 21 iunie 1858, cand vasul pe care servea a explodat. Samuel s-a autoinvinovatit pentru moartea fratelui sau si s-a considerat responsabil pentru tot restul vietii sale. In ciuda acestui fapt, a continuat sa lucreze ca pilot pe fluviu pana la izbucnirea Razboiului civil din America in 1861, cand traficul de pe Mississippi a fost mult redus.
Ajuns in Nevada, Twain a devenit miner, sperand sa se imbogateasca descoperind argint. A petrecut mult timp in tabara miniera alaturi de tovarasii sai - inca o experienta de viata de care s-a folosit in activitatea literara. Dupa esecul ca miner, a gasit de lucru la un ziar din Virginia City numit „the Daily Territorial Enterprise”. Acolo a inceput sa foloseasca pseudonimul literar sub care il cunoaste astazi toata lumea, Mark Twain.
In 1867, calatorind prin Europa si Orientul Mijlociu Twain l-a cunoscut pe Charles Langdon, care i-a aratat o fotografie a surorii sale, Olivia, despre care Twain sustine ca s-a indragostit la prima vedere. Cei doi s-au logodit in 1869 si s-au casatorit in februarie 1870, la Elmira, New York. Dupa ce s-au stabilit la Buffalo, Olivia a nascut un baiat, Langdon, care din nefericire a murit de difterie la varsta de un an si sapte luni. Twain si sotia au mai avut trei fiice: Susy, Clara si Jean Clemens. Casnicia lor a durat timp de 34 de ani, pana la decesul Oliviei in 1904. Twain a trait mai mult decat doua dintre fiice sale. El a trecut printr-o perioada de depresie profunda, inceputa in 1896, pe cand se afla intr-un turneu de lecturi in Anglia, la aflarea vestii ca fiica sa favorita, Susy, a murit de meningita. Decesul sotiei, precum si decesul altei fiice, Jean, la 24 decembrie 1909, i-a adancit depresia.
In 1909, Twain este citat ca spunand: „Am sosit cu Cometa Halley in 1835. Va apare din nou la anul, si ma astept sa ma duc cu ea. Ar fi cea mai mare dezamagire a vietii mele daca nu ma duc cu cometa lui Halley. Atotputernicul a spus, fara indoiala: «Aici sunt ciudatii astia doi, fara rost; au sosit impreuna, trebuie sa plece impreuna».”
Bustul lui Mark Twain din parcul Herastrau, a fost realizat de catre sculptorul roman de origine maghiara, Jozsef Fekete, in anul 1951.