vineri, 11 noiembrie 2011

Eroii ceferisti


In Parcul Garii de Nord, situat intre Ministerul Transporturilor si Gara de Nord, am gasit un monument, putin cunoscut al Eroilor cefersiti care au luptat si s-au jertfit pentru libertate si drepturi cetatenesti in ian-feb 1933.
Dupa cum este mentuionat pe el, acest monument a fost demolat in 2005 de catre cei care doresc sa inabuse aspiratiile populare de dreptate si adevar istoric.
Ulterior, la 16 februarie 2006 acest monument a fost restaurat cu sprijinul mai multor federatii sindicale si al Partidului Alianta Socialista.

miercuri, 2 noiembrie 2011

Gogu Cantacuzino


Gogu Cantacuzino (16 martie 1845 - 21 decembrie 1898) a fost un fruntas liberal, jurnalist si ministru de finante, a fost stranepotul domnitorului Stefan Cantacuzino.
Primele studii le-a facut acasa, dupa care a urmat cursurile Liceului Sf. Sava din Bucuresti. A urmat apoi o perioadă de studii la Paris (1866-1876) urmand cursurile Facultatii de Matematica, timp in care a activat si in cadrul Uniunii romane din Paris.
Intors in tara in anul 1876, devine secretar general al Ministerului de Finante (intre 1877-1879). Dupa aceasta perioada ajunge in pozitia de a dirija monopolurile statului, care includeau producerea si comercializarea de tutun. In perioada de patru ani, cat timp a raspuns de monopolul tutunului, a crescut suprafetele cultivate cu tutun, precum si numarul cultivatorilor care se ocupau cu producerea de plante de tutun, reusind sa cresca astfel semnificativ veniturile statului. A aplicat masuri eficiente si in ceea ce priveste monopolul sarii.
Intre anii 1883-1888 a fost director al cailor ferate, timp in care a fost decorat cu ordinul rusesc Sfantul Stanislav, clasa a II-a de catre tarul Rusiei, pentru contributia pe care a avut-o la incheierea acordului bilateral de comert.
Intre anii 1888-1898 a fost fost la conducerea publicatiei Vointa nationala, perioada in care a avut printre corespondenti si romani din Ardeal, ca de exemplu pe I. Rusu Sirianu, directorul Tribunei din Sibiu.
A fost ministru de finante pe durata mai multor guverne, prin pastrarea sa in aceasta pozitie confirmandu-i-se eficienta in aceasta functie publica.
In anul 1904, membri ai Partidului Naţional Liberal din care a făcut parte au decis sa ii pastreze memoria prin ridicarea unei statui, amplasata in Parcul Icoanei din Bucuresti, opera sculptorului francez Dubois.

vineri, 28 octombrie 2011

Ion Luca Caragiale


Ion Luca Caragiale (1 februarie 1852 - 9 iunie 1912) a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic si ziarist roman, de origine greaca. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg roman si unul dintre cei mai importanti scriitori romani.
Inceputul activitătii jurnalistice a lui Caragiale poate fi datat, cu probabilitate, in luna octombrie 1873, la ziarul Telegraful, din Bucuresti, unde a publicat rubrica de anecdote intitulata Curiozitați. Apropierea de ziaristica este confirmata odata cu colaborarea la revista Ghimpele, unde si-ar fi semnat unele dintre cronici cu pseudonimele Car si Policar, in care sunt vizibile vioiciunea si verva de buna calitate. Numele intreg ii apare la publicarea la 1 octombrie 1874 a poemului Versuri in Revista contemporana. In august 1877, la izbucnirea Razboiului de Independenta, a fost conducator al ziarului Natiunea romana, scos la propunerea publicistului francez Frederic Dame.
A fost numit, prin decret regal, revizor scolar pentru judetele Suceava si Neamț. In 1882, a fost mutat, la cerere, in circumscriptia Argeș - Valcea. Din 1896, a colaborat sub pseudonimele Ion si Luca la revista umoristica Lumea veche. La Ziua a scris articole politice si un reportaj la moartea lui Alexandru Odobescu. A condus, din 1896, Epoca literara, supliment al ziarului Epoca. In Convorbiri critice si in Timpul si-a publicat piesele de teatru. Cand Slavici si Cosbuc au inceput publicarea revistei Vatra (1894), Caragiale s-a aflat printre principalii colaboratori. Din 1895 si pana in 1899 a colaborat la revistele: Gazeta poporului, Epoca, Drapelul, Povestea vorbei, Lumea veche, Adevarul, Foaie interesanta, Literatura si arta romaneasca, Pagini literare.
In ianuarie 1893, retras din ziaristica de la sfarșitul anului 1889, Caragiale a infiintat revista umoristica Moftul roman, subintitulata polemic „Revista spiritista nationala, organ pentru raspandirea stiintelor oculte in Dacia Traiana”.
Caragiale a fost si director al Teatrului National din Bucuresti dar nefiind sprijinit de cativa mari actori dramatici ai timpului (Aristizza Romanescu, Grigore Manoilescu si Constantin Nottara) si „sabotat” de unele ziare bucurestene, Caragiale s-a văzut nevoit sa demisioneze in 1889, inainte de inceperea stagiunii urmatoare, dupa ce dovedise, totusi, evidente resurse de organizator si o nebanuita energie.
In anul 1903 a avut o incercare de a se muta la Cluj, insa in luna noiembrie si-a stabilit domiciliul provizoriu la Berlin unde se stabileste definitiv doi ani mai tarziu si unde moare la 9 iunie 1912.
Aceasta statuie, opera lui Constantin Baraschi a „zacut” pana în anii ’90 in curtea Editurii Cartea Romaneasca, unde fusese adusa de scriitorul Marin Preda. După 1990 a fost preluată de Primaria Capitalei, care a instalat-o în dreptul casei in care a locuit Caragiale, pe strada Maria Rosetti nr. 4, unde se află si astazi.

joi, 27 octombrie 2011

Barbu Stefanescu Delavrancea


Barbu Stefanescu Delavrancea (11 aprilie 1858 - 29 aprilie 1918) a fost un scriitor, orator si avocat roman, membru al Academiei Romane si primar al Capitalei. Este tatal pianistei si scriitoarei Cella Delavrancea, precum si al arhitectei Henrieta (Riri) Delavrancea, una dintre primele femei-arhitect din tara noastra.
Prozator si dramaturg, gazetar, avocat si orator, cu vocatia perceperii evenimentelor politice si culturale in cele mai profunde sensuri ale acestora, lansat in politica, ajunge in 1899 primar al Bucurestilor. Ramane in literatura, insa, intai de toate prin Hagi-Tudose si prin trilogia dramatica moldoveneasca.
Dupa ce incepe sa publice versuri in ziarul Romania libera, in 1878 publica primul sau volum, placheta de poezii Poiana lunga. In 1882, Barbu Delavrancea isi trece examenul de licenta la Facultatea de Drept din Bucuresti, cu teza de licenta in drept Pedeapsa, natura si insusirile ei, pe care o publica in acelasi an, semnata Barbu G. Stefanescu.
La 12 mai 1912, ca o apreciere a intregii sale activitati de prozator si dramaturg, scriitorul este ales membru al Academiei Romane, urmand sa rosteasca, peste un an, alocutiunea omagiala. In sedința festiva in fata plenului intrunit Delavrancea rosteste discursul Din estetica poeziei populare, care va avea un ecou deosebit in lumea literara.
Dintre lucrarile sale, reamintesc: Nuvele și povestiri, Sultanica, Apa si foc, Sorcova, Odinioara, De azi si de demult, Parazitii, Trubadurul, Hagi-Tudose, Domnul Vucea, Razmerita basmele Neghinita, Norocul dracului, Mos Craciun, Palatul de clestar, proza poetica Nu e giaba cafea, Sadi-el-Mahib, Fanta-Cella dar si Trilogia Moldovei: Apus de soare, Viforul, Luceafărul si Hagi Tudose.
Bustul prezentat astazi ce l-am intalnit in Parcul Kiseleff, aproape de intersectia Soselei omonime cu strada Arh Ion Mincu a fost realizat de catre Corneliu Medrea in anul 1920.

vineri, 21 octombrie 2011

Miguel de Cervantes


Miguel de Cervantes Saavedra (29 septembrie 1547 - 22 aprilie 1616) a fost un romancier, poet si dramaturg spaniol. E considerat simbolul literaturii spaniole, cunoscut in primul rand ca autorul romanului „El ingenioso hidalgo don Quijote de la Mancha”, („hidalgo” este un reprezentant al micii nobilimi) pe care multi critici literari l-au considerat primul roman modern si una din cele mai valoroase opere ale literaturii universale. A fost supranumit „Principele ingeniozitatii”.
Miguel de Cervantes a cultivat intr-un stil original speciile narative obisnuite in a doua jumatate a secolului al XVI-lea : nuvela bizantina, nuvela pastorala, nuvela picaresca, nuvela „morisca” (in care se idealizeaza relatiile dintre mauri si crestini), satira lucianesca si miscelaneul. A reinnoit specia denumita „novela”, care insemna atunci o povestire scurta, bazata nu pe retorica, ci pe studiul psihologic.
Bustul lui Cervantes l-am intalnit in Piata Spania, de langa Bulevardul Dacia si este opera sculptorului Ion Jalea.

miercuri, 5 octombrie 2011

Carol I


Carol I, Rege al Romaniei, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen (10 aprilie 1839 – 10 octombrie 1914), intemeietorul statului national roman modern. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Romane, iar intre 1879 si 1914 a fost protector si presedinte de onoare al aceleiasi institutii.
In cei 48 de ani de domnie, Carol I a obtinut independenta tarii fata de Imperiul Otoman (1877-1788), a redresat economia si a pus bazele unei dinastii. Chiar dupa sosirea lui in tara, parlamentul Romaniei a adoptat la 29 iunie 1866 prima constitutie a tarii, una dintre cele mai avansate constitutii ale timpului. Aceasta a permis dezvoltarea si modernizarea tarii, prin construirea de cai ferate, drumuri, cladiri si prin infiintarea de noi institutii. Pe plan intern, Carol I a cultivat un climat de ordine, disciplina si rigoare, a staruit pentru modernizarea structurilor economice si a fost un arbitru al vietii politice. Suveranul a aratat interes si pentru dezvoltarea invatamantului, a culturii, precum si pentru formarea tinerei generatii de intelectuali. O realizare politica notabila este si obţinerea, in urma Tratatului de la București (1913), a partii de sud a Dobrogei (Cadrilaterul) de la Bulgaria. Carol I este considerat de majoritatea istoricilor cel mai mare om de stat al Romaniei.
Cu o noua si originala ecvestra isi marchează Florin Codre cei 50 de ani de creatie in matca celor doua pasiuni, sculptura si caii. Regele este reprezentat calare, intr-o atitudine imperiala, statuia din bronz cu o greutate de 16 tone impunand si prin inaltime (13 metri, cu tot cu soclu). Inaugurarea acestei statui din Piata Revolutiei a avut loc la data de 6 decembrie 2010.

miercuri, 14 septembrie 2011

Maternitate


Cu ocazia manifestarii cultural-urbane Street Delivery , in fata bisericii anglicane de pe str. Arthur Verona, a fost dezvelită o statuie-cismea, opera a sculptorului Virgil Scricariu. Soclul este format din doua elemente de calcar monolite, o coloana de care este prins robinetul de alama si care sustine statuia si baza cilindrica, usor scobita sub robinet. E un monument de o sensibilitate remaracabila,cochet, rar intalnita in Bucureşti. Statuia te pune pe ganduri caci reprezinta o femeie insarcinata ce poarta pe pantece un bebelus ce inteapa cu lancea un balaur, ce ne face sa ne gandim la Sf. Gheorghe copil.

sâmbătă, 10 septembrie 2011

Fantana cu copii


Fantana cu copii, este un monument amplasat intr-un mic scuar ce se afla la intersectia strazilor Dionisie Lupu cu Jules Michelet si Pitar Mos, din centrul capitalei.
Autorul acestei lucari este sculptorul Ion Iordanescu (1881 - 1950), absolvent al Scolii de Belle Arte din Bucuresti, sculptorul Ion Iordănescu are in portofoliu numeroase statui. ”Fantana cu copii” este una dintre cele mai importante lucrari ale sale, fiind inscrisa in Lista monumentelor istorice. Blocurile de marmura reprezinta trei copii: primul se catara din piatra in piatra si a ajuns cu mana la un cuib de pasari, al doilea priveate ingrozit in jos si nu mai are curaj sa se urce spre cuib, al treilea, o fetita, tine in maini un peste din a carui gura iesea apa pe vremuri.

miercuri, 7 septembrie 2011

Arcul de Triumf


Arcul de Triumf a fost ridicat in 1922 cu ocazia proclamarii Unirii tuturor Romanilor, in urma victoriei armatelor romane in razboiul din 1916-1918.
Construit la inceput provizoriu, din lemn si stuc, a fost refacut in anii 1935-1936, din beton armat si granit, dupa proiectul arhitectului Petre Antonescu si inaugurat in septembrie 1936.
Are 27 m inaltime, cu o singura deschidere si este de forma paralelipipedica. Cele patru fete au fost impodobite cu numeroase inscriptii si basoreliefuri.
Pe fatada de nord erau fixate doua basoreliefuri din piatra cu capetele Reginei Maria si al Regelui Ferdinand, realizate de sculptorul Alexandru Calinescu. Deasupra este o inscriptie comemorativa scrisa pe friza edificiului si incadrata de doua victorii.
Pe fatada sudica, in medalionul din stanga sus, este un cap de luptator, ce simbolizeaza Barbatia, sculptat de Ion Jalea. In partea opusa este un cap de tanar si o cruce, ce simbolizeaza Credinta, sculptat de Baraschi. Deasupra sunt doua Victorii sculptate, impreuna cu cele de pe fatada nordica, de Mac Constantinescu, Baraschi, D. Onofrei si C. Mandrea.
Dupa anul 1948 au fost distruse medalioanele cu capetele regale, fiind inlocuite cu motive florale din piatra, iar dupa anul 1990 au fost inlocuite cu alte doua medalioane din bronz, cu capetele Reginei Maria si Regelui Ferdinand, realizate in anul 1922.
Arcul de Triumf adaposteste un mic muzeu, care poate fi vizitat doar cu anumite ocazii speciale. Vizitatorii pot vedea patru expozitii: Marele Razboi al Reintregirii Neamului, Heraldica Marilor Familii Boieresti, Arcul de Triumf in Imagini, Marea Unire de la 1918 si pot urca pe terasa superioara.

vineri, 2 septembrie 2011

Monumentul Aerului


In Piata Quito, printre stradutele cu nume de capitale mondiale, am gasit Monumetul Aerului, deidcat unuia dintre pionierii aerului din România, Mircea Zorileanu.
Mircea Zorileanu (14 octombrie 1883 - 10 februarie 1919) a fost ofiter, unul dintre pionierii aviatiei romane, fiind al doilea aviator brevetat din Romania, dupa Stefan Protopopescu.
După intrarea Romaniei in razboi, la 15 august 1916, capitanul Mircea Zorileanu este numit la comanda unei escadrile de recunoastere si bombardament, efectuand o serie de misiuni de observatie in Oltenia. Datorita cursului razboiului, Grupul 1 Aeronautic, din care facea parte si escadrila lui Zorileanu este mutat intai la Tecuci, iar in primavara anului 1917 la Onesti. Executa numeroase misiuni pentru Armata a 2-a romana, cum ar fi cea din noaptea de 12-13 iunie 1917, cand, impreuna cu lt. Stefan Sanatescu, bombardeaza Fabrica Covasna si gara Brasov sau misiuni de fotografiere aeriana efectuate impreună cu Constantin Gonta. Pentru aparare, face rost de o mitraliera pe care o montează pe avion si cu care efectueaza o serie de trageri, insă este criticat, deoarece se considera ca aparatul este prea slab pentru a sustine o astfel de arma.
Avand sanatatea zdruncinata si simtindu-se tot mai rau, in toamna anului 1918 pleaca la Arosa, în Elvetia, unde mai fusese la tratament. Insa, desi in decursul timpului a fost sprijinit financiar de Nicolae Filipescu, Take Ionescu sau de catre generalul Dumitru Iliescu, banii nu i-au ajuns decat pentru doua luni. In ianuarie 1919 pleaca in Italia, la Genova, unde, lipsit fiind de acte si mijloace, autoritatile italiene avand dubii privind identitatea sa, se stinge in spital.
A avut o fire poetica, scriind cateva carti ai numeroase articole in sprijinul aviatiei. In perioadele in care isi refacea sanatatea sau in momentele de relaxare, Mircea Zorileanu a scris cateva lucrari si mai multe articole in sprijinul aviatiei. In 1916 scrie "Pentru Carpatii nostri", publicat la Bucureşti, sub pseudonimul Mesterul Manole, in care aduna impresii, informatii si reflectii despre scoala de aviatie, aviatori, aviatie si viitorul ei. In anul 1917 publica in colaborare cu Marcel Dragusanu la Piatra Neamt "Pe urmele libertatii" iar in 1918 publica la Iasi "Ion Pripitu, postas aerian", in care face consideratii cu privire la viitorul aviatiei in domeniul civil.
Numele sau a fost dat filialelor teritoriale Ghimbav si Sanpetru (Brasov) ale Aeroclubului Romaniei.
Monumentul ridicat in Piata Quito, din fier, bronz si piatra, sub semnatura lui Emil Ludovic Gové, adaposteste in temelie urna continand cenusa lui Mircea Zorileanu.

marți, 30 august 2011

Luigi Cazzavillan


Parcul Cazzavillan este situat in inima Bucurestilor, la intersectia strazilor Transilvania cu Luigi Cazzavillan. In centrul scuarului se afla monumentul „Fantana Luigi Cazzavillan“, cu bustul lui Cazzavillan. Scuarul a avut configuratie in maniera italiana, cu trasee geometrice, cu alei circulare si accese pe diagonala, strajuite de arbori columnari. Intreg ansamblul, impreuna cu fronturile cladirilor din jur, este reprezentativ pentru Bucurestii inceputului de secol.
Luigi Cazzavillan (1852 in Italia - 24 decembrie 1903 la Bucureşti) a fost un ziarist roman de origine italiana, care în anul 1884 a fondat ziarul Universul. Dupa ce a luptat ca voluntar în armata lui Giuseppe Garibaldi, in armata franceza si in Legiunea italiana, a venit in Romania in anul 1877, in calitate de corespondent de razboi al unor ziare italiene.
Dupa ce s-a stabilit in Romania, a lucrat un timp ca profesor de limba italiana la liceele „Sfantul Sava” si „Matei Basarab” din Bucuresti si a fondat Scoala italiana. Si-a continuat activitatea ziaristica editand in anul 1880, ziarele Fratia romano-italiana si Tezaurul familiei. In anul 1884 a fondat ziarul Universul, publicatie cu mare renume si tiraj in acea perioada, un cotidian modern, care era neangajat politic in timpul vietii lui Cazzavillan. Tot in anul 1884, Luigi Cazzavillan a editat Ziarul calatoriilor si al întamplarilor de pe mare si uscat.
In timp ce era director al ziarului Universul, dar si reprezentant in Romania al fabricii italiene de biciclete „Bianchi”, Luigi Cazzavillan a amenajat din banii sai un velodrom nou, pe soseaua Kiseleff, langă Arcul de Triumf. Velodromul, cu o pista de lemn in lungime de 333,33 metri si o latime de 6 metri, a fost inaugurat in 14 septembrie 1896. In 1898, velodromul a fost demontat si pista a fost vanduta ca lemn de foc pentru a se acoperi datoriile la fisc, ramase neachitate
Fantana a fost construita in 1905 de sculptorul Filip Marin (1865-1928), profesor la acea vreme la Scoala de Arte Frumoase din Bucuresti. Scuarul a avut configuratie in maniera italiana, cu trasee geometrice, cu alei circulare si accese pe diagonala, strajuite de arbori columnari. Intreg ansamblul, impreuna cu fronturile cladirilor din jur, este reprezentativ pentru Bucurestii inceputului de secol

miercuri, 24 august 2011

Ivan Patzaichin


In fata Clubului Sportiv Dinamo, pe Soseaua Stefan cel Mare, am intalnit statuia lui Ivan Patzaichin (nascut la 26 noiembrie 1949 la Mila 23, Jud. Tulcea) fost canoist roman, cvadruplu laureat cu aur la Jocurile Olimpice de vara.
A participat la 5 editii ale Jocurilor Olimpice de Vara: Mexico 1968, Munchen 1972, Montreal 1976, Moscova 1980 si Los Angeles 1984. La cele cinci editii a cucerit 7 medalii, 4 de aur (C-1 1000 m in 1972, C-2 1000 m in 1968, 1980 si 1984) şi 3 de argint (C-2 500 m in 1980 si 1984; C-2 1000 m in 1972).
A castigat 22 de titluri la 11 editii ale Campionatelor Mondiale de la Copenhaga din 1970, Belgrad din 1971, 1975, 1978 si 1982, Tampere 1973 si 1983, Mexico din 1974, Sofia din 1977, Duisburg din 1979 si Nottingham din 1981. A cucerit 9 medalii de aur (C-1 1000 m in 1973 si 1977; C-1 10000 m in 1978, C-2 500 m in 1979, C-2 1000 m in 1970, 1981 si 1983; C-2 10000 m in 1982), 4 medalii de argint (C-1 1000 m in 1975, C-2 1000 m in 1971, C-2 10000 m in 1981 si 1983) şi 9 medalii de bronz (C-1 500 m in 1971, 1973 si 1974; C-1 1000 m in 1974, 1978 si 1979; C-1 10000 m in 1974, 1977, si 1979). A câştigat o singură medalie de aur la C2-1000m la Campionatele Europene din 1969 de la Moscova, după această ediţie Campionatele Europene fiind suspendate până în anul 1997.
Din anul 2004, Ivan Patzaichin a fost inaintat la gardul de general de brigada (cu o stea) si este antrenorul lotului olimpic de caiac-canoe.

marți, 16 august 2011

Alexandru Ioan Cuza


Pe Strada Razoare, am intalnit in curtea unei institutii bustul lui Alexandru Ioan Cuza (20 martie 1820, Bârlad – 15 mai 1873, Heidelberg, Germania), primul domnitor al Principatelor Unite și al statului național România. A participat activ la mișcarea revoluționară de la 1848 din Moldova și la lupta pentru unirea Principatelor. La 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 și al Țării Românești, înfăptuindu-se astfel unirea celor doua țări române. Devenit domnitor, Cuza a dus o susținută activitate politică și diplomatică pentru recunoașterea unirii de către puterea suzerană și puterile garante și apoi pentru desăvârșirea unirii Principatelor Române pe calea înfăptuirii unității constituționale și administrative, care s-a realizat în ianuarie 1862, când Moldova și Țara Românească au format un stat unitar, adoptând oficial, în 1862, numele de România cu capitala la București, cu o singură adunare și un singur guvern. Cuza a fost obligat să abdice în anul 1866 de către o largă coaliție a partidelor vremii, denumită și Monstruoasa Coaliție, din cauza orientărilor politice diferite ale membrilor săi, care au reacționat astfel față de manifestările autoritare ale domnitorului.
Pe soclul pe care se afla bustul, gasim un extras din Decretul 893 din anul 1864, prin care Al I Cuza unifica formatiunile de paza la frontierele tarii: "Cu mila lui Dumnedeu si vointa Nationala, Domnu Principatelor Unite Romane....Am decretat si decratamu....Se infiinteaza in Romania de peste Milcovu graniceri organisati si administrati intocmai ca cei de dincoace de Milcovu...."

marți, 9 august 2011

Napoleon al III-lea


Pe Strada Paris, la intersectie cu Strada Haga, in micuta Piata Napoleon am gasit bustul lui Napoleon al III-lea.
Charles-Louis-Napoléon Bonaparte (20 aprilie 1808 — ianuarie 1873) a fost primul presedinte al celei de a 2-a Republici Franceze in 1848 si a devenit apoi, in urma unei lovituri de stat din 1852, al doilea imparat al francezilor, sub numele de Napoléon al III-lea.
Dupa Revolutia din 1848 a devenit deputat in Assemblée Nationale (Adunarea Nationala). In 20 decembrie 1848 Ch-L-Napoleon a fost ales presedinte al Republicii Franceze, prin lovitura de stat din 2 decembrie 1851 el a primit titlul de "principe-presedinte" si puteri dictatoriale. Exact dupa un an de la lovitura sa de stat si la 48 de ani de la incoronarea unchiului sau, Ch-L-Napoleon a fost uns Napoleon al III-lea ca imparat al francezilor, pe data de 2 decembrie 1852. Investirea fusese validata de un plebiscit. Imparatul s-a casatorit in 30 ianuarie 1853 cu contesa spaniola Eugenie de Montijo, cu care a avut un fiu, pe Louis Napoleon.
Epoca celui de-al doilea Imperiu Francez este caracterizata de o industrializare rapida si de modernizarea institutiilor economice si administrative ale statului. Dupa razboiul din Crimeea (1854-1856) si implicarea in unificarea Italiei Franta redevenise o mare putere europeana. După esecul expeditiei militare din Mexic (1862-1867) si neputinta sa de a evita conflictul cu Prusia renumele politic al lui Napoleon III a apus si nu a mai putut fi restabilit nici prin reformele liberale din 1869. In urma infrangerii de la Sedan imparatul a cazut, pe data de 1 septembrie 1870, in captivitate germana si a fost inchis in castelul Wilhelmshöhe din Kassel.
Dupa eliberarea din detentie in 19 martie 1871 Napoleon III s-a stabilit la Chislehurst, unde a decedat la data de 9 ianuarie 1873.
Statuia a fost donata Municipiului Bucuresti de catre Fundatia Istorica Romana, prin Presedintele acesteia, Doamna Ioana Cacip si ridicata cu sprijinul socitetatii Bouygues Romania.

duminică, 24 iulie 2011

Hamdullah Suphi Tanriover


Pe Soseaua Stefan cel Mare, aproape de intersectia cu Calea Dorobanti, in cochetul parculet din fata blocului Perla, am descoperit bustul lui Hamdullah Suphi Tanriover (1885 - 1966), diplomat si scriitor turc, fost ambasador al Turciei in Romania intre anii 1931 si 1944, perioada premergatoare celui de al doilea razboi mondial.
Bustul a fost dezvelit la data de 25 octombrie 2007, cu ocazia vizitei primul ministru turc de la acea vreme, Recep Tayyip Erdogan

vineri, 22 iulie 2011

Mihail Kogalniceanu


Statuia lui Mihail Kogălniceanu amplasată pe un soclu în Pta cu acelasi nume, îl înfățișează pe acesta în picioare, cu mâna dreaptă sprijinită în șold și cu piciorul stâng ușor împins spre înainte.
Mihail Kogălniceanu (6 septembrie 1817 – 20 iunie 1891) a fost un om politic, gazetar și scriitor român ce se situează în fruntea celor mai talentați reprezentanți ai generației pașoptiste. Era urmaș al răzeșilor de pe Kogălnic. Asta nu l-a împiedicat în niciun fel să facă studii strălucite în Franța și Germania. În 1839, redactează "Foaea sătească a prințipatului Moldovei", publicație nevinovată cu efecte modeste, dar sigure. În mai 1840 a anunțat apariția a 6 tomuri din Letopisețele Valahiei și Moldaviei și, în același an a pregătit apariția unei publicații de documentație istorică, intitulată „Arhiva românească”. Publicația a apărut în 1841. La nouă ani de la Revoluția din 1848, Kogălniceanu participă ca deputat de Dorohoi la adunarea ad-hoc de la Iași unde este chemat să se pronunțe în privința Unirii. Sfetnic al domnitorului Al.I.Cuza, ministru, apoi prim-ministru al României, în perioada 1863 – 1865, Kogălniceanu a avut un rol hotărâtor în adoptarea unor reforme cruciale. Ca ministru de externe al țării în 1867 și în perioada 1877–1878, Mihai Kogălniceanu și-a legat numele de actul proclamării independenței de stat a României. Mihail Kogălniceanu a fost căsătorit cu Ecaterina Jora (1827-1907), văduva colonelului Iorgu Scorțescu.
Statuia îl reprezintă pe Mihail Kogălniceanu în picioare, în poziție de orator, are 3 metri înălțime, ce a fost executată în bronz în anul 1936 de către sculptorul Oscar Han este asezata pe un soclu în formă de trunchi de piramidă cu o inaltime de 6 metri.

luni, 18 iulie 2011

Mircea Eliade


Pe Strada Mantuleasa, in fata bisericii cu acelasi nume, am gasit bustul lui Mircea Eliade, (13 martie 1907, București - 22 aprilie 1986, Chicago). Filozof și istoric al religiilor, Eliade a fost profesor la Universitatea din Chicago din 1957, titular al catedrei de istoria religiilor Sewell L. Avery din 1962, naturalizat cetățean american în 1966, onorat cu titlul de Distinguished Service Professor. Autor a 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică extrem de variată, foarte bine documentate. Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime și manuscrisele inedite.
Bustul din bronz realizat de catre sculptorul Vasile Gorduz, a fost dezvelit in martie 2009.

luni, 11 iulie 2011

Nicolae Balcescu


In rondul de la Izvorul Rece, am intalnit statuia lui Nicolae Balcescu, (29 iunie 1819, București — 29 noiembrie 1852, Palermo) istoric, scriitor și revoluționar român.
Născut în București, într-o familie de mici boieri, era fiul pitarului Barbu sin Petre și al „serdăresei” Zinca Petreasca-Bălcescu, ia numele de familie al mamei sale, originară din Bălcești, Vâlcea, în locul celui al tatălui, Petrescu.
Studiază la Colegiul Sfântul Sava din Bucuresti, începând cu 1832, fiind pasionat de istorie, avându-l coleg pe Ion Ghica, iar ca profesor pe Ion Heliade Rădulescu. La 19 ani intră în armată, iar în 1840 participă, alături de Eftimie Murgu, Marin Serghiescu, la conspirația Filipescu, care este descoperită, și este închis la Mănăstirea Mărgineni, unde a rămas doi ani, până la 21 februarie 1843.
După ce este eliberat înființează împreună cu Ion Ghica și Christian Tell o altă organizație secretă numită Frăția, călătorește prin toate teritoriile locuite de români: Țara Românească, Moldova, Transilvania, Bucovina, precum și prin Franța și Italia și studiază istoria, fiind editor, alături de August Treboniu Laurian, al unei reviste de istorie numită Magazin istoric pentru Dacia, apărută începând cu 1844. În Franța se va implica în revoluția din februarie 1848, dar inspirat de această revoluție se întoarce la București pentru a participa la revoluția din 11 iunie, fiind timp de două zile ministru de externe și secretar de stat al guvernului provizoriu instaurat de revoluționari.
Arestat la 13 septembrie 1848 de autoritățile Imperiului Otoman care au înăbușit revoluția, reușește să evadeze, plecând în Transilvania, de unde a fost expulzat apoi de autoritățile habsburgice. În primele luni ale anului 1849, la Debrețin, se întâlnește cu Lajos Kossuth, conducătorul revoluției maghiare, încercând un aranjament pacificator între revoluționarii români transilvani și cei maghiari. La 2 iulie 1849 se găsește la Pesta, unde este semnat proiectul de pacificare, un acord româno-maghiar cu revoluționarii unguri. Avram Iancu și revoluționarii săi se declară de acord să rămână neutri față de acțiunile militare ale maghiarilor, aceștia însă nu își respectă promisiunile și se ajunge din nou la conflict. În același timp însă trupele imperiale contrarevoluționare habsburgice și ruse intră în Transilvania și revoluția maghiară condusă de Kossuth este înfrântă.
Ca istoric, marea sa operă a fost „Românii supt Mihai-Voievod Viteazul”, pe care a scris-o în exil, începând cu 1849, rămasă în manuscris și publicată de Alexandru Odobescu, în 1861 - 1863.
Monumentul realizat din bronz de catre sculptorul Mircea Corneliu Spătaru a fost dezvelit in decembrie 2007.

vineri, 1 iulie 2011

Lupoaica


Statuia Lupoaicei sau Lupa Capitolina este o statuie din București, amplasată până recent în Piața Romană.
În anul 1906, cu ocazia celebrării a 40 de ani de la încoronarea Regelui Carol I ca domnitor al României și 1800 de ani de la cucerirea romană a Daciei, municipalitatea Romei a dăruit bucureștenilor o copie a celebrului monument roman „Lupa Capitolina”, care o reprezenta pe legendara lupoaică care i-ar fi alăptat pe Romulus și Remus, întemeietorii Romei. Copia din bronz a fost realizată de un sculptor grec anonim.
Inițial, statuia a fost așezată pe un piedestal din piatră, ce purta acronimul SPQR (Senatus Populus Que Romanus, Senatul și Poporul Roman), ea fiind amplasată mai întâi în incinta Arenelor Romane din Parcul Carol I la 7 septembrie 1906, apoi în anul 1908 în Piața Sfântul Gheorghe care pe vremea aceea se numea Piața Romei. În anul 1931 a fost mutată pe Dealul Mitropoliei, în anul 1965 în mijlocul părculețului din Piața Dorobanți, iar în anul 1997 în Piața Romană, unde se găsea până în 2009. Între timp, a fost de mai multe ori furată, parțial Romulus sau Remus, sau în totalitate și regăsită. Dispărea periodic și "pentru întreținere".
În 2010, a fost mutată din nou, în urma unei discuții între primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu și ambasadorul Italiei, care au luat hotărârea să amplaseze statuia pe Bd. I.C. Brătianu, în fața fostului magazin București.

miercuri, 15 iunie 2011

2 cai


In apropierea cladirii in care lucrez, pe Soseaua Bucuresti - Ploiesti, vis-a-vis de Parcul Herastrau, am gasit o lucrare reprezentand 2 cai, despre care nu stiu nimic.

vineri, 10 iunie 2011

Fantana Miorita


Fântâna Miorița este un monument din București, pe Șoseaua București-Ploiești, în fața Muzeului de Artă Populară Prof. Dr. Nicolae Minovici si a Garii Baneaza. Construcția a fost executată după planurile arhitectului Octav Doicescu, mozaicurile cu care este decorează monumentul sunt realizate de Milița Petrașcu, alaturi de care a lucrat si artistul plastic Gheorghe Niculescu Mogoș. Aceste mozaicuri sunt o ilustrație a baladei Miorița, numele baladei fiind împrumutat și pentru numele monumentului. Fântâna Miorița a fost inaugurată cu prilejul expoziției Luna Bucureștilor 1936 care în acel an s-a desfășurat între Arcul de Triumf și pasajul de cale ferată de lângă Vila Mina Minovici.
Monumentul este executat din granit de Dobrogea și e format dintr-un bazin de mari proporții în formă de elipsă, diametrul mare fiind de 50 m, iar cel mic de 20 m. Fântâna, amplasată în mijlocul bazinului, este formată din două ziduri voluminoase și paralele, cu o lungime de 16 m, înălțime de 3,20 m și o lățime de 0,6 m. Între cele două ziduri este construită o pantă din piatră, cu o lățime de un metru, capetele acesteia ieșind în afara celor două ziduri cu cinci metri. Fațadele monumentului prezintă frize de mozaic alb și negru, fixate în piatră, ilustrând scene din balada Miorița. Pe una din părți sunt descriși cei trei ciobani și cele trei turme de oi, iar pe cealaltă este reprezentată nunta stâpânului Mioriței și moartea acestuia.

Alături de Milița Petrașcu, la mozaicul fântânii a lucrat și artistul plastic Niculescu Mogoș Gheorghe

miercuri, 1 iunie 2011

Necunoscut


In fata cladirii Academiei Romane ce adaposteste Muzeul de Arta Veche Apuseana din apopierea Garii Baneasa, in triunghiul cu spatiu verde, alcatuit de strazile Tipografilor, Menuetului si Dr. Nicolae Minovici, am gasit o statuie despre care nu stiu nimic, nici macar ce reprezinta. Daca stie cineva....

luni, 3 ianuarie 2011

La multi ani 2011

La muuuuuulti 2011!! Anul asta voi incerca sa postez mai mult decat anul trecut.