marți, 17 decembrie 2013

Alexandru Tatos

Alexandru Tatos (9 martie 1937 - 31 ianuarie 1990) a fost un regizor si scenarist român. Din filmografia sa, amintesc: Un august în flacari (1974, Mere rosii (1976), Ratacire (1978), Duios Anastasia trecea (1979), Casa dintre câmpuri (1979), Secvente (1982), Fructe de padure (1983), Conrad Haas (1984), Der Glockenkäufer (1984), Intunecare (1985), Secretul armei... secrete (1988), Negustorul de clopote (1989), Cine are dreptate? (1990).
Creatie a sculptorului Grigore Minea, bustul a fost sponsorizat de Liana Tatos, sotia regizorului, si de Primaria sectorului 2 si se afla in apropierea Bulevardului Dacia si a bisericii Sf Silvestru.

duminică, 1 decembrie 2013

Theodor Burghele

In curtea Spitalului de Urologie ce-i poarta numele am gasit bustul lui Theodor Burghele (12 februarie 1905 - 3 iunie 1977) reputat medic chirurg si urolog, membru titular si presedinte al Academiei Romane. Intre anii 1972 si 1975, a detinut functia de ministru al sanatatii si a fost membru supleant al CC al PCR.
A urmat studii la Facultatea de Medicina din Iasi intre anii 1922 si 1928, obținand in anul 1929, titlul stiințific de doctor in medicina si chirurgie cu teza "Splenomegalia micotica". A urmat apoi cursuri de specializare la Clinica de urologie din Viena (1930-1931). In anul 1937, Burghele a devenit sef de lucrari, iar in 1940 conferențiar la Catedra de Chirurgie de la Spitalul Colțea. In anul 1946, când se inființeaza o clinica de chirurgie a cailor urinare la Spitalul Panduri, a fost numit in funcția de profesor universitar la Facultatea de Medicina din Bucuresti si a preluat conducerea unitații. Intre anii 1957 si 1972 a fost rector al Institutului de Medicina si Farmacie din Bucuresti. A fost membru activ sau de onoare al mai multor societați si foruri medicale din țara sau internaționale: Societatea româna de chirurgie, Academia franceza de medicina, Asociația franceza de urologie, Societatea internaționala de chirurgie, membru asociat al Academiei de Chirurgie din Paris s.a.
Sef de scoala chirurgicala si remarcabil chirurg, prof. dr. Theodor Burghele a abordat o variata gama de probleme, atât in cercetare, cât si in diferitele studii publicate: dinamica cailor urinare superioare, tumorile renale, socul chirurgical, anestezie si reanimare moderna, chirurgie experimentala.

sâmbătă, 23 noiembrie 2013

Barbu Stirbei

Barbu Dimitrie Stirbei (august 1799 - 12 aprilie 1869) a fost domnitor in Țara Romanească in doua randuri, mai intai intre iunie 1849 si 29 octombrie 1853 și apoi intre 5 octombrie 1854 si 25 iunie 1856. El a fost fratele domnitorului Gheorghe Bibescu, fiul lui Dimitrie Bibescu și al Ecaterinei Văcărescu. A fost adoptat de bogatul sau bunic, Barbu Stirbey, caruia i-a preluat numele. Dupa ce a studiat istoria si știintele de stat la Paris (1817 - 1821), devine sub domnia lui Alexandru Ghica visternic. pentru ca între 1829 si 1847 sa ocupe alte functii importante in administratia publica: ministru de interne, de culte, de justitie și secretarul comisiei de redactare a Regulamentului Organic. In timpul studiilor la Paris, in 1819, este initiat intr-o loja masonica.
Pe tron s-a dovedit a fi un domnitor prudent, activ si bun organizator. Greutatile pe care le-a avut de infruntat, erau: intreținerea armatei de ocupatie ruso-turce si sa faca fata puterii prea mari avute de comisarii extraordinari. Abia in 1851, dupa ce tara se inglodase in datorii grele, a putut sa obtina retragerea ocupantilor. Stirbei, prin economii si controlul sever al cheltuielilor, a reusit sa scada doua treimi din datoriile tarii si a gasit timp si mijloacele necesare chiar si pentru activitați constructive. A ridicat teatrul din Bucuresti, a redeschis scolile inchise pe timpul Revolutiei de la 1848, a mai imbunatatit dispozitiile Regulamentului Organic cu privire la tarani.
Bustul prezentat astazi ce se gaseste în curtea Palatului Regal din Bucuresti, care adaposteste, in prezent, Muzeul Național de Arta al Romaniei a fost realizat de catre Oscar Späthe sculptor roman, membru fondator al societatii Tinerimea artistica.