duminică, 11 aprilie 2010

Dimitrie Grecescu


Dimitrie Grecescu (15 iunie 1841 - 2 octombrie 1910) a fost un academician roman, botanist, medic, membru titular (1907) al Academiei Romane.
Adunand si determinand, cu sprijinul studentilor sai, plante din toate zonele tarii, a alcatuit cel mai complet ierbar de la noi — "Ierbarul florei Romaniei", iar ulterior relatiile cu botanistii de peste hotare i-au prilejuit alcatuirea unui Ierbar european. Anul 1898 marcheaza aparitia lucrarii sale cele mai importante, carte fundamentala a stiintei romanesti: "Conspectul Florei României" plantele sunt aici clasificate riguros si extrem de judicios, iar alaturi de denumirea lor stiintifica figureaza si cea populara.
A fost membru fondator al Societatii Stiintelor Medicale din Bucuresti, de asemenea membru al Societatii Naturalistilor din Moscova si al Societatii de Botanica din Franta, fiind considerat un intemeietor al botanicii medicale din Romania.

joi, 8 aprilie 2010

Dimitrie Brandza


Tot in fata corpului de cladire al Facultatii de Biologie din cadrul Gradinii Botanice, am gasit cel de al doilea bust al profesorului Dimitrie Brandza, intemeietorul Institului Botanic.

luni, 5 aprilie 2010

Emanoil Teodorescu


In Gradina Botanica, mai exact in fata corpul de cladire ce adaposteste Facultatea de Biologie, am gasit bustul lui Emanoil C. Teodorescu (10 mai 1866 - 26 aprilie 1949), botanist roman, membru titular al Academiei Romane din anul 1945.
Emanoil C. Teodorescu a urmat Liceul „August Treboniu Laurian" din Botosani, apoi Sectia de Stiinte Naturale a Universitatii din Iasi, unde printre dascalii sai s-a numarat marele geolog Grigore Cobalcescu. A continuat studiile sustinandu-si doctoratul in 1899. Teza sa trata despre influenta diferitelor radiatii luminoase asupra formei si structurii plantelor si s-a bucurat de un deosebit rasunet in lumea stiintifica.
Emanoil Teodorescu si-a inceput cariera universitara ca asistent la Iasi, dar ulterior, intre 1907 si 1935, a fost profesor de fiziologie vegetala la Universitatea din Bucureşti si director al Institutului Botanic. Tot el a organizat cel dintai Laborator de anatomie si fiziologie vegetala din Romania.
Emanoil Teodorescu a fost intemeietorul invatamantului romanesc de fiziologia plantelor si un specialist de notorietate mondiala in algologie (studiul algelor).
Pe cand activa in cadrul unui laborator de biologie vegetala, un cercetator i-a atasat intr-o zi un pedometru: la capatul zilei, aparatul a inregistrat distanta parcursa de botanist pe campurile de experienta: 26 de kilometri!

sâmbătă, 3 aprilie 2010

Dimitrie Brandza


La intrarea in Gradina Botanica, pe partea stanga, in fata Institutului Botanic, am gasit primul dintre cele 2 busturi ale lui Dimitrie Brândză (10/22 octombrie 1846 - 3 august 1895), medic, naturalist si botanist roman, membru titular al Academiei Romane, fondatorul Gradinii Botanice din Bucuresti, care astazi ii poarta numele.
Viata lui se aseamana unui molid incandescent, care trece in goana luminoasa peste bolta, amintindu-ne ca a murit de o boala cardiaca, la numai 49 de ani, dupa ce la 21 de ani devenise, prin concurs, profesor universitar.
Inca din copilarie, a fost un pasionat al cercetarii naturii, indrumat de un naturalist polonez. A urmat apoi studiile secundare la Iasi, stimulat in pasiunea sa stiintifica de dascalul sau Grigore Cobalcescu, naturalist si geolog de seama si de medicul-naturalist Anastasie Fatu, intemeietorul Gradinii Botanice din Iasi. Intrucat i se refuza o bursa corespunzatoare, tatal sau îsi vinde o parte din pamant pentru a-1 trimite pe Dimitrie la studii; obtine cu deplin succes licenta in stiinte naturale (1886) si apoi doctoratul in medicina (1869), cu o teza din domeniul plantelor medicinale, pentru care este distins cu titlul de laureat al Facultaţii de Medicina.
Desfăsoara o fertila cariera didactica, atat ca profesor secundar, cat mai ales ca profesor universitar de botanica si zoologie, initial la Iasi (1867-1874), apoi la Bucuresti (1874-1895) — din anul 1882 fiind titularul primei catedre independente de botanica din Romania. In 1879, la 33 de ani, este ales membru al Academiei (ulterior vicepresedinte al acesteia, spre sfîrşitul vieţii).
A fost un ilustru ctitor si conducator de institutii stiintifice, printre care s-au numarat Gradina Botanica din Bucuresti (dezvoltata dintr-un mic nucleu creat de doctorul Carol Davila) si Muzeul Botanic — din Bucuresti. In 1884, un incendiu a mistuit ierbarele si manuscrisele de nepretuit ale Muzeului Botanic, savantul primind o grea lovitura. Dupa sase ani de stradanii, muzeul a fost insa refacut, in 1892 fiind întregit de Institutul Botanic.
D. Brandza a descoperit numeroase specii de plante rare, printre care Paeonia romanica Brandza, Silene pontica Brandza ş.a. Ca rod al studiului sistematic al florei romanesti, a publicat lucrarea sa fundamentala "Prodromul Florei Romaniei sau Enumeratiunea plantelor pana azi cunoscute in Moldova si Valachia", cuprinzand 2.100 specii, precis determinate si localizate, cu numirile lor stiintifice si populare, reprezentand cea dintai sinteza a florei din Romania. Studiaza de asemenea, sub aspect botanic, Dobrogea, publicand in 1884 o lucrare despre Vegetatiunea Dobrogei. In 1887, termina elaborarea sintezei sale globale despre flora dobrogeana, dar aceasta nu apare decat postum, in 1898, sub ingrijirea geologului Sabba Stefanescu, cu 1.176 de specii. A publicat de asemenea manuale scolare (de geologie, zoologie si botanica, lucrari de istoria botanicii romanesti si universale, scrieri de popularizare a ştiinţei etc.

sâmbătă, 20 martie 2010

Nicolae Titulescu


La intersectia Bulevardului Nicolae Titulescu cu Strada Banu Manta, in fata primariei Sectorului 1, intr-un mic parculet, am gasit bustul lui Nicolae Titulescu (4 martie 1882 – 17 martie 1941), diplomat si om politic roman, in repetate randuri ministru, fost presedinte al Ligii Natiunilor.
Dupa terminarea in anul 1900, cu premiul de onoare a liceului "Carol I" din Craiova, studiaza dreptul la Paris unde isi obtine si doctoratul.
In 1905 s-a intors in Romania ca profesor de drept la Universitatea din Iasi, iar in 1907 se muta in Bucuresti. In urma alegerilor din anul 1912, devine deputat pe listele Partidului Conservator-Democrat condus de Take Ionescu, pentru ca cinci ani mai tarziu sa devina membru al guvernului condus de Ion I. C. Bratianu ca Ministru al Finantelor.
In vara anului 1918, impreună cu alti fruntasi romani (Take Ionescu, Octavian Goga, Traian Vuia, Constantin Mille) infiintează la Paris Comitetul National Roman, cu scopul de a propaga in opinia publica internationala dreptul poporului roman la unitatea nationala.
Intre anii 1928 si 1936, Nicolae Titulescu a fost de mai multe ori Ministru de Externe. Incepând cu anul 1921 a functionat ca delegat permanent al Romaniei la "Liga Natiunilor" de la Geneva, fiind ales de doua ori (in 1930 şi in 1931) Presedinte al acestei organizatii.
In 1936, regele Carol al II-lea il indeparteaza din toate functiile oficiale si il obliga sa parasească tara. Stabilit la inceput in Elvetia, apoi in Franta, Nicolae Titulescu a propagat chiar si in exil prin conferinte si articole de ziare ideea prezervarii pacii, anticipand pericolul unui nou razboi.
Nicolae Titulescu moare la Cannes, dupa o lunga suferinta, la data de 17 martie 1941.
Bustul prezentat astazi este opera marelui nostru artist, sculptorul Ion Irimescu.

luni, 15 martie 2010

Pierre Werner


Pierre Werner (29 decembrie 1913 - 24 iunie 2002) a fost un economist si om politic luxemburghez, prim ministru al Luxemburgului intre 1959-1974 si intre 1979-1984. Initiator al Integrarii Monetare Europene, autor al „Planului Werner”, concretizat prin introducerea monedei EURO. In anul 1993 a fost ales membru de onoare al Academiei Romane. Din 25 iunie 2002, Centrul de Studii si Documentare Romania-Luxemburg din Bucuresti, al carui presedinte de onoare a fost din 1993, ii poarta numele.

marți, 9 martie 2010

Fantana Lahovary


In Piata Natiunilor Unite, de langa Opereta, am gsit Fantana Lahovary.
Gheorghe I. Lahovary (1 iunie 1838 - 13 iunie 1909) a fost un inginer si scriitor roman, membru de onoare al Academiei Romane din anul 1901. Lahovary a studiat la Heidelberg si la Scoala Politehnica din Karlsruhe, unde a obţinut diploma de inginer. După intoarcerea in tara, din 1862, a fost numit inginer la Ministerul Lucrarilor Publice si după un timp a trecut ca inginer in cadrul Postelor si Telegrafului, unde a devenit director general in perioada 1873-76. A initiat impreuna cu Al. Cantacuzino infiintarea Societatii Geografice Romane, fiind sustinut si incurajat de catre regele Carol I. In anul 1893 a fost numit presedinte la Inalta Curte de Conturi unde a contribuit la elaborarea legilor, cea mai importanta dintre acestea fiind "Legea contabilitatii statului".
Fantana Lahovary a fost ridicata de catre printesa Zoe Sutu in 1903, in fata Salii de Tir si Gimnastica. Monumentul - fantana il comemoreaza pe politicianul si ziaristul George Lahovari. Dupa demolarea Teatrului Regina Maria (fosta Opereta) in 1986, statuia a fost undeva pastrata, pentru ca la sfarsitul anilor '90 sa reapara instalata in parculetul din spatele Blocului Turn. Cand au inceput lucrarile la Asezamintele Nadia Comaneci monumentul a fost plasat in fata Blocului Gioconda unde se afla si acum.

vineri, 5 martie 2010

Barbu Catargi


La baza dealului Mitropoliei, am gasit statuia lui Barbu Catargiu (26 octombrie 1807 - 8 iunie 1862) jurnalist si politician roman. A fost prim ministru al Romaniei în 1862 pana cand a fost asasinat pe data 20 iunie al acelui an, se presupune de catre Gheorghe Bogati, in dreptul clopotnitei de la Mitropolie.
A fost lider al partidei conservatoare si un stralucit orator. Era fiul marelui vornic Stefan Catargiu si al Titei Vacarescu (fiica banului Barbu Vacarescu). Intre anii 1825 si 1834 a trait în strainatate, mai ales la Paris, unde a urmat studii de litere, drept, istorie, filosofie si economie politica. A revenit in tara in anul 1834 si a frecventat alaturi de Ion Campineanu si Ion Heliade Radulescu cercurile Societatii Filarmonice.
Aceasta statuie este opera lui Raffaello Romanelli a disparut de pe pozitia sa initiala datorita lucrarilor de demolare din zona Pietii Unirii.

luni, 15 februarie 2010

Joseph Bech


Joseph Bech (17 februarie 1887 - 8 martie 1975) a fost un om politic luxemburghez, ministru in mai multe guverne si prim ministru intre anii 1953 si 1958. A avut un rol decisiv in timpul coferintei de la Messina din 1955, in urma careia s-a infiintat comitetul ce a redactat raportul Spaak, care a dus la semnarea Tratatelor de la Roma, din 1957, de infiintare a Comunitatii Economice Europene.

miercuri, 3 februarie 2010

Monumentul Pompierilor


In asa numitul Centru Civic, in fata Hotelului Mariott, am gasit monumentul Pompierilor. Acesta a fost ridicat pe Dealul Spirii, in fata fostului Arsenal al Armatei, din initiativa unui comitet de patrioti bucuresteni. Creatie a sculptorului Wladimir Hegel, monumentul a fost inaugurat la 13 septembrie 1901, fiind una dintre cele mai reprezentative lucrari de arta monumentala dedicate eroilor revolutiei romane de la 1848. In anii `80, ca urmare a construirii Casei Poporului -in prezent, Palatului Parlamentului - monumentul a fost mutat in actuala locatie.
Avand la baza un postament hexagonal din piatra, monumentul se compune dintr-un piedestal masiv, cu inaltimea de 5 m, in forma de trunchi de piramida, cu un brau spre partea inferioara si cu un ornament arhitectural, sugerand un capitel, la partea superioara. Compozitia statuara, avand o inaltime de 2,5m, reprezinta o femeie distinsa, cu chip solar, care tine in mana stanga o trompeta, iar cu cealalta mana sprijina trupul unui militar ranit. Femeia simbolizeaza "Victoria inaripata", care anunta multimii izbanzile idealurilor revolutiei romane de la 1848. Pe latura din fata a monumentului este fixata o placa de bronz cu inscriptia: "Luptatorilor de la 13 septembrie 1848, poporul roman recunoscator, MDCCCL (1900)".
Pe aceeasi placa sunt infatisate o casca de pompier, o compozitie heraldica, precum si un vultur cu aripile intinse. Pe latura opusa este fixata o placa de bronz, pe care scrie: "In aducerea aminte a luptei sustinuta in acest loc de pompierii Bucurestilor, comandati de catre capitanul Zaganescu, si de Batalionul II din Reg. 2 linie sub comanda col. Radu Golescu contra unei divizii de armata turceasca comandata de Cherim Pasa".

miercuri, 27 ianuarie 2010

Alexandru Ioan Cuza


Chiar la intrarea in Mitropolie, gasim statuia lui Alexandru Ioan Cuza. Alexandru Ioan Cuza (20 martie 1820 – 15 mai 1873), primul domnitor al Principatelor Unite si al statului national Romania. Acesta a participat activ la miscarea revolutionara de la 1848 din Moldova si la lupta pentru unirea Principatelor. La 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 si al Tarii Romaneşti, înfaptuindu-se astfel unirea celor doua tari române. Devenit domnitor, Cuza a dus o sustinuta activitate politica si diplomatica pentru recunoasterea unirii de catre puterea suzerana si puterile garante si apoi pentru desavarsirea unirii Principatelor Române prin înfaptuirea unitatii constitutionale si administrative, adoptand oficial, in 1862, numele de Romania.
Cuza a fost obligat sa abdice în anul 1866 de catre o larga coalitie a partidelor vremii, denumita si Monstruoasa Coalitie, din cauza orientărilor politice diferite ale membrilor sai, care au reactionat astfel fata de manifestarile autoritare ale domnitorului.
Statuia lui Alexandru Ioan Cuza, opera sculptorului Paul Vasilescu, a fost dezvelita in data de 20 martie 2004 de catre presedintele Romaniei din acel moment, Ion Iliescu cu ocazia aniversarii a 184 de ani de la nasterea domnitorului. Oficialitatile romane au privit amplasarea statuii in Bucureşti pe locul unde a fost ales domn al Romaniei, ca pe o reparare morala si istorica, intrucat Bucurestiul nu avea nicio statuie a primului domnitor al Romaniei moderneintrucat capitala Romaniei nu avea nicio statuie a primului domnitor al României moderne.