In 1808, dupa ce a luptat in armata spaniola in Razboiul Peninsular impotriva Frantei, si dupa ce a participat la mai multe bataliei, cum ar fi cea de la Bailén, San Martín a inceput sa aiba contacte cu sudamericani sustinatori ai independentei fata de Spania.
In 1812, a plecat din Anglia spre Buenos Aires, unde si-a oferit serviciile Provinciilor Unite ale Americii de Sud (Argentina de astazi). Dupa batalia de la San Lorenzo din 1813, si dupa o perioada in care a condus Armata Nordului in 1814, a inceput sa-si aplice planul de infrangere a armatei spaniole ce ameninta Provinciile Unite din Perú Superior, luand un drum putin umblat catre Viceregatul Peru. Acest obiectiv a impus infiintarea unei noi armate, Armata Anzilor, in Provincia Cuyo, Argentina. De acolo, el a condus Traversarea Anzilor in Chile si a invins armatele spaniole in batalia de la Chacabuco si in cea de la Maipú din anul 1818, eliberand astfel Chile de sub dominatia regalista. Apoi a plecat pe mare cu scopul de a ataca fortareata spaniola de la Lima, Perú.
La 12 iulie 1821, dupa ce a ocupat partial Lima, San Martín a fost numit Protector al Perúlui, iar la 28 iulie s-a declarat oficial independenta Perului. Dupa un an, in urma unei intalniri cu usile inchise cu libertadorul Simón Bolívar tinuta la Guayaquil, Ecuador, la 22 iulie 1822, Bolívar si-a asumat misiunea de eliberare a Perului. San Martín a plecat pe neasteptate din tara si a renuntat la comanda armatei sale, iesind din activitatea politica si militara. El s-a mutat in 1824 in Franta. Detaliile intalnirii din 22 iulie nu au fost clarificate de istorici nici astazi.
Impreuna cu Simón Bolívar, San Martín este considerat unul dintre Eliberatorii Americii de Sud spaniole. El este eroul national al Argentinei, tara in care cea mai inalta decoratie se numeste Ordinul Eliberatorului San Martin.
Bustul de astazi l-am intalnit in selectul cartier Primaverii, in Piata Americii Latine.
Comentarii