In parcul omonim am gasit bustul lui Ion Voicu (8 oct.1923 - 24 feb.1997) celebru violonist roman, fost elev al marelui George Enescu.
Pe la varsta de 4-5 ani, dupa cum avea sa povesteasca mai tarziu, Ion îsi dorea sa primeasca o vioara mica, iar de Paste chiar avea sa capete un asemenea cadou. Încantat peste masura micutul nu s-a desprins toata ziua de vioara, iar pana seara deja reprodusese toate melodiile pe care le cunostea. Impresionata de talentul lui, dar mai ales vazandu-i perspectivele de bun muzician, mama lui Ion Voicu i-a luat profesor de vioara un student de la Conservator. La sase ani, Ion Voicu a început studiul viorii. Cu studentul de la Conservator, micul Ion a studiat cativa ani, pana cand tanarul profesor s-a declarat depasit de micul sau elev si le-a recomandat parintilor sa-i gaseasca un profesor mai bun. Printre cei care l-au initiat pe Ion Voicu în studiul viorii s-au aflat Garabet Avakian si Vasile Filip, pentru ca la 14 ani sa dea examenul de admitere la "Academia Regala de Muzica", unde a intrat direct în anul V, si pe care a absolvit-o in 1940, in doar 3 ani fata de 7 cat durau in mod normal.
Primul sau loc de munca a fost cel de violonist în Orchestra Nationala Radio, dirijata de celebrul dirijor olandez Willem Mengelberg, care insa nu a fost multumit la început de el si i-a cerut lui Ion Voicu sa-si paraseasca locul din orchestra si sa pofteasca afara: violonistul cunostea foarte bine lucrarea pe care o repetau, se plictisea si se foia pe scaun. Directorul de pe atunci al Orchestrei Radio era renumitul Theodor Rogalski, care a intuit uriasul pontential al tanarului Ion Voicu si l-a sprijinit, rugandu-l pe Mengelberg sa accepte sa-l auda cantand o piesa.
A devenit solistul acestui ansamblu, uimind criticii acelei vremi. La unul din concertele sale a atras atentia lui George Enescu, care i-a oferit lectii gratuite.In anul 1946, Yehudi Menuhin a organizat la Bucuresti un concurs muzical, iar Ion Voicu a obtinut primul loc.Din 1954, Ion Voicu a studiat la Conservatorul Ceaikovski cu violonisti celebri ca George Enescu si David Oistrakh.
La 7 septembrie 1956, Ministerul Culturii si maestrul Ion Voicu au încheiat un contract de comodat care avea ca obiect darea în folosinta a unei viori Stradivarius fabricata in anul 1702 si achizitionata de statul roman de la firma Henry Werro, la pretul de 80.000 de franci elvetieni. Contractul de comodat a încetat în 1986, cand Ion Voicu a restituit instrumentul Filarmonicii "George Enescu". Ulterior, vioara a ajuns în posesia Muzeului National de Arta al Romaniei. În 5 ianuarie 1990, Ion Voicu a ridicat vioara Stradivarius, care a ramas posesia familiei, dupa moartea sa, în 1997. Pe 9 martie 2007, dupa îndelungate discutii cu Ministerul Culturii si Cultelor, Madalin Voicu a predat vioara ministrului culturii, Adrian Iorgulescu.
Bustul prezentat astazi a fost realizat de catre Ion Irimescu si amplasat pe un soclu realizat de catre Mircea Spataru
Parcul Ion Voicu (fost Ioanid) este un parc din Bucuresti, sectorul 2, cu o suprafața de 10.000 mp, amenajat pe locul fostului afluent al Damboviței, Bucurestioara. In 1870, terenul mlastinos, aflat in proprietatea librarului si editorului Gheorghe Ioanid, a fost desecat, proprietarul acestuia a hotarat sa-l amenajeze ca parc, plantand in acest sens mai mulți copaci pe terenul mlastinos.Aspectul actual al parcului a luat nastere intre anii 1909-1910, cand Primaria orasului Bucuresti a inceput in zona o serie de lucrari de urbanism cunoscute sub numele de "lotizarea Ioanid". Astfel, a aparut un cartier de vile dispuse in jurul actualului parc, fiecare casa avand o vedere directa la parc.
Comentarii