marți, 31 ianuarie 2012

Liuben Caravelov


Pe o casa extrem de darapanata de pe Calea Mosilor, am intalnit o placa comemorativa in cinstea lui Liuben Stoicev Caravelov, (1834 - 21 ian 1879), om politic si scriitor bulgar, militant de seama in cadrul miscării de renastere nationala.
Acesta consolideaza genul scurt in literatura bulgara, indrumandu-l spre realism cu puternice accente dramatice. Prin povestirile sale, a inaugurat istoria nuvelisticii moderne bulgare, in care abordeaza tehnica expozitiva si tematica sociala. A avut o bogata activitate publicistica, fiind editor al revistelor Znanie si Svoboda (Libertatea).
Placa comemorativa ce se afla intr-o avansatata stare de degradare, este pusa pe casa (deasemenea extrem de degradata) in care a locuit si lucrat Liuben Caravelov

miercuri, 25 ianuarie 2012

Adrian Barbu


Maiorul Adrian Barbu a fost ucis chiar de cel pe care incerca sa-l salveze dintr-un incendiu. În anul 1997, maiorul Adrian Barbu conducea Batalionul I de Pompieri de la Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta (ISU) din Bucuresti, ca ofiter de pregatire pentru lupta.
In ultima zi din august, in jurul pranzului, dispeceratul anunta un incendiu pe o strada din cartierul Ferentari, zona periculoasa, dupa cum isi amintesc lucratorii ISU, in care intrau cu greu din cauza scandalagiilor. Doua masini cu apa si spuma cu zece militari in termen, un sergent si trei cadre s-au deplasat la fata locului pentru a interveni, grupul ce era condus de maiorul Adrian Barbu.
Ajunsi la apartamentul de unde iesea fum, au batut la usa dar nu li s-a raspuns. In momentul in care au încercat sa forteze intrarea cu o ranga, a iesit un barbat cu un cutit in mana. Fara sa scoata vreun cuvant, barbatul din apartament, care avea probleme mintale, l-a atacat direct pe primul care i-a iesit in cale, un militar in termen. L-a lovit in cureaua de la uniforma si nu a reusit sa-i provoace nicio rana. S-a napustit apoi asupra urmatorului care se afla la intrare, maiorul Adrian Barbu. Din pacate, acesta nu avea curea si i-a spintecat, pur si simplu, burta, cazand secerat intr-o balta de sange.
Adrian Barbu a fost decorat locotenent-colonel post-mortem si dupa un an i-a fost ridicata o statuie in curtea Detasamentului „Mihai Voda“. Grupul de Interventie nr.1 de la ISU Bucuresti a fost redenumit iar acum poarta numele lui.

duminică, 22 ianuarie 2012

Vlad Tepes


Pe langa Curtea Veche am intalnit bustul lui Vlad Tepes, ridicat aici in anul 2003.
Vlad Țepeș (nov/dec 1431 - dec 1476), denumit si Vlad Draculea (sau Dracula, de catre straini), a domnit in Tara Romaneasca in anii 1448, 1455-1462 si 1476.
A fost casatorit de trei ori: intai cu o nobila din Transilvania - Cnaejna Bathory a Transilvaniei, apoi cu Jusztina Szilagyi a Moldovei si apoi cu Ilona Nelipic a Valahiei, verisoara a lui Matei Corvin.
A avut cinci copii, patru bsieti si o fată: Radu si Vlad din prima casatorie, Mihail si Mihnea I cel Rau din a doua, si Zaleska din a treia căsătorie.
In timpul domniei sale, Tara Romanească si-a obtinut temporar independenta fata de Imperiul Otoman. Vlad Tepes a devenit vestit prin severitate si pentru ca obisnuia sa isi traga inamicii in teapă. Datorita conflictelor cu negustorii brasoveni, acestia l-au caracterizat, propagandistic, ca pe un principe cu metode de o cruzime demonica.
Curtea Veche este prima curte domneasca din Bucuresti, a devenit nefunctionala dupa incendiul din 1718, care a distrus intregul Bucuresti si dupa cutremurul din 1738. Intreaga Curte Domneasca era formata dintr-un palat - Palatul Voievodal, o biserica - Biserica Buna Vestire, cunoscuta ulterior sub numele de Biserica Curtea Veche, case cu saloane de receptie, cancelariile domnesti, grajduri si gradini. Nu se cunosc prea multe detalii despre intemeietorul curtii, dar conform opiniei cercetatorilor care au studiat istoria Bucurestiului, curtea pare a fi construita de catre Mircea cel Bătran, undeva la sfarsitul secolului al XIV-lea si inceputul secolului al XV-lea.

marți, 10 ianuarie 2012

Alexandru Cernat



Alexandru Cernat (28 ian 1834 - 8 dec. 1893) a fost un politician si general roman. In perioada 1864-88 a fost ales deputat si senator, din partea partidului liberal al carui membru a fost, în unele sesiuni fiind ales vicepreşedinte al Senatului. Ca sef al Statului Major General si ministru de razboi, a contribuit substantial la opera de reorganizare a ostirii si a sistemului national de aparare a tarii intre anii 1879-1890, care a inclus, printre altele, trecerea armatei la cadrul de pace (1879), elaborarea si aplicarea Legii asupra organizarii comandamentelor militare (1882), a Legii asupra administratiei militare, adoptarea Legii asupra serviciului de stat major (1883) si a Regulamentului asupra serviciului de stat major. A lasat posteritatii lucrarea de memorii, „Campania 1877-1878”.
Monumentul dedicat Generalului Cernat este amplasat pe strada Stirbei Vodă in curtea Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) si este creatia sculptorului Ion Georgescu. Bustul cu o inaltime de 0,9 m si realizat din bronz, si a fost dezvelit in anul 1894 il infatiseaza pe reputatul general in uniforma militara. Pe latura din fata a piedestalului se afla o placa din bronz bogat ornata cu elemente simbolice avand vulturi, arme şi frunze de laur.

luni, 2 ianuarie 2012

La multi ani 2012 !!!

La multi ani si toate cele bune pentru noul an !!!