marți, 30 august 2011

Luigi Cazzavillan


Parcul Cazzavillan este situat in inima Bucurestilor, la intersectia strazilor Transilvania cu Luigi Cazzavillan. In centrul scuarului se afla monumentul „Fantana Luigi Cazzavillan“, cu bustul lui Cazzavillan. Scuarul a avut configuratie in maniera italiana, cu trasee geometrice, cu alei circulare si accese pe diagonala, strajuite de arbori columnari. Intreg ansamblul, impreuna cu fronturile cladirilor din jur, este reprezentativ pentru Bucurestii inceputului de secol.
Luigi Cazzavillan (1852 in Italia - 24 decembrie 1903 la Bucureşti) a fost un ziarist roman de origine italiana, care în anul 1884 a fondat ziarul Universul. Dupa ce a luptat ca voluntar în armata lui Giuseppe Garibaldi, in armata franceza si in Legiunea italiana, a venit in Romania in anul 1877, in calitate de corespondent de razboi al unor ziare italiene.
Dupa ce s-a stabilit in Romania, a lucrat un timp ca profesor de limba italiana la liceele „Sfantul Sava” si „Matei Basarab” din Bucuresti si a fondat Scoala italiana. Si-a continuat activitatea ziaristica editand in anul 1880, ziarele Fratia romano-italiana si Tezaurul familiei. In anul 1884 a fondat ziarul Universul, publicatie cu mare renume si tiraj in acea perioada, un cotidian modern, care era neangajat politic in timpul vietii lui Cazzavillan. Tot in anul 1884, Luigi Cazzavillan a editat Ziarul calatoriilor si al întamplarilor de pe mare si uscat.
In timp ce era director al ziarului Universul, dar si reprezentant in Romania al fabricii italiene de biciclete „Bianchi”, Luigi Cazzavillan a amenajat din banii sai un velodrom nou, pe soseaua Kiseleff, langă Arcul de Triumf. Velodromul, cu o pista de lemn in lungime de 333,33 metri si o latime de 6 metri, a fost inaugurat in 14 septembrie 1896. In 1898, velodromul a fost demontat si pista a fost vanduta ca lemn de foc pentru a se acoperi datoriile la fisc, ramase neachitate
Fantana a fost construita in 1905 de sculptorul Filip Marin (1865-1928), profesor la acea vreme la Scoala de Arte Frumoase din Bucuresti. Scuarul a avut configuratie in maniera italiana, cu trasee geometrice, cu alei circulare si accese pe diagonala, strajuite de arbori columnari. Intreg ansamblul, impreuna cu fronturile cladirilor din jur, este reprezentativ pentru Bucurestii inceputului de secol

miercuri, 24 august 2011

Ivan Patzaichin


In fata Clubului Sportiv Dinamo, pe Soseaua Stefan cel Mare, am intalnit statuia lui Ivan Patzaichin (nascut la 26 noiembrie 1949 la Mila 23, Jud. Tulcea) fost canoist roman, cvadruplu laureat cu aur la Jocurile Olimpice de vara.
A participat la 5 editii ale Jocurilor Olimpice de Vara: Mexico 1968, Munchen 1972, Montreal 1976, Moscova 1980 si Los Angeles 1984. La cele cinci editii a cucerit 7 medalii, 4 de aur (C-1 1000 m in 1972, C-2 1000 m in 1968, 1980 si 1984) şi 3 de argint (C-2 500 m in 1980 si 1984; C-2 1000 m in 1972).
A castigat 22 de titluri la 11 editii ale Campionatelor Mondiale de la Copenhaga din 1970, Belgrad din 1971, 1975, 1978 si 1982, Tampere 1973 si 1983, Mexico din 1974, Sofia din 1977, Duisburg din 1979 si Nottingham din 1981. A cucerit 9 medalii de aur (C-1 1000 m in 1973 si 1977; C-1 10000 m in 1978, C-2 500 m in 1979, C-2 1000 m in 1970, 1981 si 1983; C-2 10000 m in 1982), 4 medalii de argint (C-1 1000 m in 1975, C-2 1000 m in 1971, C-2 10000 m in 1981 si 1983) şi 9 medalii de bronz (C-1 500 m in 1971, 1973 si 1974; C-1 1000 m in 1974, 1978 si 1979; C-1 10000 m in 1974, 1977, si 1979). A câştigat o singură medalie de aur la C2-1000m la Campionatele Europene din 1969 de la Moscova, după această ediţie Campionatele Europene fiind suspendate până în anul 1997.
Din anul 2004, Ivan Patzaichin a fost inaintat la gardul de general de brigada (cu o stea) si este antrenorul lotului olimpic de caiac-canoe.

marți, 16 august 2011

Alexandru Ioan Cuza


Pe Strada Razoare, am intalnit in curtea unei institutii bustul lui Alexandru Ioan Cuza (20 martie 1820, Bârlad – 15 mai 1873, Heidelberg, Germania), primul domnitor al Principatelor Unite și al statului național România. A participat activ la mișcarea revoluționară de la 1848 din Moldova și la lupta pentru unirea Principatelor. La 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 și al Țării Românești, înfăptuindu-se astfel unirea celor doua țări române. Devenit domnitor, Cuza a dus o susținută activitate politică și diplomatică pentru recunoașterea unirii de către puterea suzerană și puterile garante și apoi pentru desăvârșirea unirii Principatelor Române pe calea înfăptuirii unității constituționale și administrative, care s-a realizat în ianuarie 1862, când Moldova și Țara Românească au format un stat unitar, adoptând oficial, în 1862, numele de România cu capitala la București, cu o singură adunare și un singur guvern. Cuza a fost obligat să abdice în anul 1866 de către o largă coaliție a partidelor vremii, denumită și Monstruoasa Coaliție, din cauza orientărilor politice diferite ale membrilor săi, care au reacționat astfel față de manifestările autoritare ale domnitorului.
Pe soclul pe care se afla bustul, gasim un extras din Decretul 893 din anul 1864, prin care Al I Cuza unifica formatiunile de paza la frontierele tarii: "Cu mila lui Dumnedeu si vointa Nationala, Domnu Principatelor Unite Romane....Am decretat si decratamu....Se infiinteaza in Romania de peste Milcovu graniceri organisati si administrati intocmai ca cei de dincoace de Milcovu...."

marți, 9 august 2011

Napoleon al III-lea


Pe Strada Paris, la intersectie cu Strada Haga, in micuta Piata Napoleon am gasit bustul lui Napoleon al III-lea.
Charles-Louis-Napoléon Bonaparte (20 aprilie 1808 — ianuarie 1873) a fost primul presedinte al celei de a 2-a Republici Franceze in 1848 si a devenit apoi, in urma unei lovituri de stat din 1852, al doilea imparat al francezilor, sub numele de Napoléon al III-lea.
Dupa Revolutia din 1848 a devenit deputat in Assemblée Nationale (Adunarea Nationala). In 20 decembrie 1848 Ch-L-Napoleon a fost ales presedinte al Republicii Franceze, prin lovitura de stat din 2 decembrie 1851 el a primit titlul de "principe-presedinte" si puteri dictatoriale. Exact dupa un an de la lovitura sa de stat si la 48 de ani de la incoronarea unchiului sau, Ch-L-Napoleon a fost uns Napoleon al III-lea ca imparat al francezilor, pe data de 2 decembrie 1852. Investirea fusese validata de un plebiscit. Imparatul s-a casatorit in 30 ianuarie 1853 cu contesa spaniola Eugenie de Montijo, cu care a avut un fiu, pe Louis Napoleon.
Epoca celui de-al doilea Imperiu Francez este caracterizata de o industrializare rapida si de modernizarea institutiilor economice si administrative ale statului. Dupa razboiul din Crimeea (1854-1856) si implicarea in unificarea Italiei Franta redevenise o mare putere europeana. După esecul expeditiei militare din Mexic (1862-1867) si neputinta sa de a evita conflictul cu Prusia renumele politic al lui Napoleon III a apus si nu a mai putut fi restabilit nici prin reformele liberale din 1869. In urma infrangerii de la Sedan imparatul a cazut, pe data de 1 septembrie 1870, in captivitate germana si a fost inchis in castelul Wilhelmshöhe din Kassel.
Dupa eliberarea din detentie in 19 martie 1871 Napoleon III s-a stabilit la Chislehurst, unde a decedat la data de 9 ianuarie 1873.
Statuia a fost donata Municipiului Bucuresti de catre Fundatia Istorica Romana, prin Presedintele acesteia, Doamna Ioana Cacip si ridicata cu sprijinul socitetatii Bouygues Romania.