duminică, 11 aprilie 2010

Dimitrie Grecescu


Dimitrie Grecescu (15 iunie 1841 - 2 octombrie 1910) a fost un academician roman, botanist, medic, membru titular (1907) al Academiei Romane.
Adunand si determinand, cu sprijinul studentilor sai, plante din toate zonele tarii, a alcatuit cel mai complet ierbar de la noi — "Ierbarul florei Romaniei", iar ulterior relatiile cu botanistii de peste hotare i-au prilejuit alcatuirea unui Ierbar european. Anul 1898 marcheaza aparitia lucrarii sale cele mai importante, carte fundamentala a stiintei romanesti: "Conspectul Florei României" plantele sunt aici clasificate riguros si extrem de judicios, iar alaturi de denumirea lor stiintifica figureaza si cea populara.
A fost membru fondator al Societatii Stiintelor Medicale din Bucuresti, de asemenea membru al Societatii Naturalistilor din Moscova si al Societatii de Botanica din Franta, fiind considerat un intemeietor al botanicii medicale din Romania.

joi, 8 aprilie 2010

Dimitrie Brandza


Tot in fata corpului de cladire al Facultatii de Biologie din cadrul Gradinii Botanice, am gasit cel de al doilea bust al profesorului Dimitrie Brandza, intemeietorul Institului Botanic.

luni, 5 aprilie 2010

Emanoil Teodorescu


In Gradina Botanica, mai exact in fata corpul de cladire ce adaposteste Facultatea de Biologie, am gasit bustul lui Emanoil C. Teodorescu (10 mai 1866 - 26 aprilie 1949), botanist roman, membru titular al Academiei Romane din anul 1945.
Emanoil C. Teodorescu a urmat Liceul „August Treboniu Laurian" din Botosani, apoi Sectia de Stiinte Naturale a Universitatii din Iasi, unde printre dascalii sai s-a numarat marele geolog Grigore Cobalcescu. A continuat studiile sustinandu-si doctoratul in 1899. Teza sa trata despre influenta diferitelor radiatii luminoase asupra formei si structurii plantelor si s-a bucurat de un deosebit rasunet in lumea stiintifica.
Emanoil Teodorescu si-a inceput cariera universitara ca asistent la Iasi, dar ulterior, intre 1907 si 1935, a fost profesor de fiziologie vegetala la Universitatea din Bucureşti si director al Institutului Botanic. Tot el a organizat cel dintai Laborator de anatomie si fiziologie vegetala din Romania.
Emanoil Teodorescu a fost intemeietorul invatamantului romanesc de fiziologia plantelor si un specialist de notorietate mondiala in algologie (studiul algelor).
Pe cand activa in cadrul unui laborator de biologie vegetala, un cercetator i-a atasat intr-o zi un pedometru: la capatul zilei, aparatul a inregistrat distanta parcursa de botanist pe campurile de experienta: 26 de kilometri!

sâmbătă, 3 aprilie 2010

Dimitrie Brandza


La intrarea in Gradina Botanica, pe partea stanga, in fata Institutului Botanic, am gasit primul dintre cele 2 busturi ale lui Dimitrie Brândză (10/22 octombrie 1846 - 3 august 1895), medic, naturalist si botanist roman, membru titular al Academiei Romane, fondatorul Gradinii Botanice din Bucuresti, care astazi ii poarta numele.
Viata lui se aseamana unui molid incandescent, care trece in goana luminoasa peste bolta, amintindu-ne ca a murit de o boala cardiaca, la numai 49 de ani, dupa ce la 21 de ani devenise, prin concurs, profesor universitar.
Inca din copilarie, a fost un pasionat al cercetarii naturii, indrumat de un naturalist polonez. A urmat apoi studiile secundare la Iasi, stimulat in pasiunea sa stiintifica de dascalul sau Grigore Cobalcescu, naturalist si geolog de seama si de medicul-naturalist Anastasie Fatu, intemeietorul Gradinii Botanice din Iasi. Intrucat i se refuza o bursa corespunzatoare, tatal sau îsi vinde o parte din pamant pentru a-1 trimite pe Dimitrie la studii; obtine cu deplin succes licenta in stiinte naturale (1886) si apoi doctoratul in medicina (1869), cu o teza din domeniul plantelor medicinale, pentru care este distins cu titlul de laureat al Facultaţii de Medicina.
Desfăsoara o fertila cariera didactica, atat ca profesor secundar, cat mai ales ca profesor universitar de botanica si zoologie, initial la Iasi (1867-1874), apoi la Bucuresti (1874-1895) — din anul 1882 fiind titularul primei catedre independente de botanica din Romania. In 1879, la 33 de ani, este ales membru al Academiei (ulterior vicepresedinte al acesteia, spre sfîrşitul vieţii).
A fost un ilustru ctitor si conducator de institutii stiintifice, printre care s-au numarat Gradina Botanica din Bucuresti (dezvoltata dintr-un mic nucleu creat de doctorul Carol Davila) si Muzeul Botanic — din Bucuresti. In 1884, un incendiu a mistuit ierbarele si manuscrisele de nepretuit ale Muzeului Botanic, savantul primind o grea lovitura. Dupa sase ani de stradanii, muzeul a fost insa refacut, in 1892 fiind întregit de Institutul Botanic.
D. Brandza a descoperit numeroase specii de plante rare, printre care Paeonia romanica Brandza, Silene pontica Brandza ş.a. Ca rod al studiului sistematic al florei romanesti, a publicat lucrarea sa fundamentala "Prodromul Florei Romaniei sau Enumeratiunea plantelor pana azi cunoscute in Moldova si Valachia", cuprinzand 2.100 specii, precis determinate si localizate, cu numirile lor stiintifice si populare, reprezentand cea dintai sinteza a florei din Romania. Studiaza de asemenea, sub aspect botanic, Dobrogea, publicand in 1884 o lucrare despre Vegetatiunea Dobrogei. In 1887, termina elaborarea sintezei sale globale despre flora dobrogeana, dar aceasta nu apare decat postum, in 1898, sub ingrijirea geologului Sabba Stefanescu, cu 1.176 de specii. A publicat de asemenea manuale scolare (de geologie, zoologie si botanica, lucrari de istoria botanicii romanesti si universale, scrieri de popularizare a ştiinţei etc.